Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru REPROȘURI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 14 pentru REPROȘURI.

BĂNAT

... BĂNÁT , bănaturi , ( 3 ) s . n . ( Reg . ) 1. Stare de durere sufletească , de jale , de tristețe , de părere de rău . 2. Supărare , necaz , ciudă . 3. Învinuire , reproș

 

CICĂLEALĂ

... CICĂLEÁLĂ , cicăleli , s . f . Faptul de a cicăli ; reproș

 

CICĂLI

CICĂLÍ , cicălesc , vb . IV . Tranz . A certa mereu , a face cuiva reproșuri repetate pentru fapte mărunte . - Et .

 

DOJENITOR

... DOJENITÓR , - OÁRE , dojenitori , - oare , adj . Care dojenește ; care exprimă un reproș

 

E

... E ^2 interj . Exclamație care exprimă diferite stări sufletești : a ) reproș , enervare ; b ) plictiseală , indiferență ; c ) ( repetat sau prelungit ) mirare , satisfacție , surpriză , admirație . - Onomatopee . E ^1 s . m . invar . A șaptea literă a ...

 

IMPUTARE

... IMPUTÁRE , imputări , s . f . Acțiunea de a ( se ) imputa și rezultatul ei ; reproș

 

MUSTRĂTOR

MUSTRĂTÓR , - OÁRE , mustrători , - oare , adj . ( Adesea adverbial ) Dojenitor ; plin de reproșuri . - Mustra + suf . -

 

OBSERVAȚIE

... intenționată a unui obiect sau a unui proces ; observare , cercetare , examinare ; studiu . 2. Remarcă , constatare . 3. Obiecție critică ; p . ext . mustrare , dojană , reproș

 

POFTIM

... sau să se așeze undeva ; pentru a îndemna la acțiune ; c ) ( adesea precedat de exclamația " ei " ) pentru a exprima indignare , ciudă , reproș

 

REPREHENSIBIL

REPREHENSÍBIL , - Ă , reprehensibili , - e , adj . ( Livr . ) Care merită să fie condamnat , care atrage reproșuri ; blamabil ,

 

REPREHENSIUNE

... REPREHENSIÚNE , reprehensiuni , s . f . Mustrare , reproș

 

   Următoarele >>>