Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru REGULAT
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 101 pentru REGULAT.
REGULÁ , regulez , vb . I . Tranz . 1. A pune în ordine , a aranja , a rândui ; a sistematiza . 2. Fig . ( Fam . ) A pune pe cineva la punct , a - l învăța minte , a - i da o lecție , a - l reduce la
CANÓN , canoane , s . n . 1. Regulă , dogmă bisericească ; tipici . 2. Pedeapsă dată de biserică la călcarea unui canon ( 1 ) . 3. Nume dat cărților Vechiului și Noului Testament . 4. Regulă care face parte dintr - un ansamblu de procedee artistice specifice unei epoci ; p . ext . regulă rigidă , formalistă . 5. Compoziție muzicală în care două sau mai multe voci , intrând succesiv , execută împreună aceeași melodie . 6. Literă de tipar , având corpul de 36 de puncte tipografice , cu care se tipăreau în trecut cărțile
EURITMÍE , euritmii , s . f . 1. Armonie de sunete , de linii , de mișcări etc . ( în muzică , în dans , în vorbire etc . ) . 2. Funcționare regulată a unei activități organice ritmice . 3. ( Med . ) Ritm regulat al pulsului . [ Pr . e -
MENSTRUÁȚIE , menstruații , s . f . Hemoragie fiziologică din mucoasa uterină , care apare la femeia adultă în mod regulat și periodic , începând din epocă pubertății , cu întreruperi temporare în perioadele de sarcină și de alăptare , și până la menopauză , când dispare definitiv ; soroc , regulă , period . [ Pr . : - stru -
NERÉGULĂ , nereguli , s . f . 1. Lipsă de regulă , de rânduială ; dezordine . 2. ( De obicei la pl . ) Lipsă de exactitate , nerespectare a regulilor ; încălcare a legii ; spec . incorectitudine în administrarea unei gestiuni . - Ne - +
ÓRDINE , ordini , s . f . 1. Dispoziție , succesiune regulată cu caracter spațial , temporal , logic , moral , estetic ; organizare , înșiruire , rând , rânduire , orânduială . 2. Așezare a unor obiecte potrivit unor cerințe de ordin practic și estetic , rânduială ; p . ext . conformitate cu o cerință , cu o normă , cu o disciplină , cu o regulă . 3. Principiu de cauzalitate sau de finalitate a lumii , lege proprie naturii . 4. Organizare , orânduire socială , politică , economică ; regim ; spec . stabilitate socială , respectul instituțiilor sociale
PRÁVILĂ , pravile , s . f . ( Înv . ) 1. Lege ( sau corp de legi ) , dispoziție , regulament , hotărâre ( cu caracter civil sau bisericesc ) . 2. Normă după care se produce sau se alcătuiește ceva ; regulă . 3. Regulă de
REGULÁR , - Ă , regulari , - e , adj . ( Înv . ) Regulat , după regulă , după
... REGULÁRE , regulări , s . f . Acțiunea de a regula și rezultatul ei . - V. regula
REGULARITÁTE , regularități , s . f . Însușirea sau starea a ceea ce este regulat , în conformitate cu o regulă sau cu o ordine fixată