Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru REFUZA

 Rezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru REFUZA.

REFUZARE

... REFUZÁRE s . f . Acțiunea de a refuza și rezultatul ei . - V. refuza

 

DECLINA

... A - și declina numele , calitatea etc . = a - și spune numele , calitatea etc . ; a se prezenta . 3. Tranz A refuza să - și asume o sarcină , o răspundere , o funcție , a nu vrea să soluționeze un litigiu etc . 4. Tranz . A pune ...

 

DENEGA

... DENEGÁ , denég , vb . I . Tranz . ( Înv . ) 1. A nega , a tăgădui . 2. A refuza

 

EXCLUSIVISM

EXCLUSIVÍSM s . n . 1. Atitudinea celui care refuză să ia în considerație părerile sau ideile altora . 2. Caracterul a ceea ce este

 

NEÎNȚELEGĂTOR

NEÎNȚELEGĂTÓR , - OÁRE , neînțelegători , - oare , adj . Care nu înțelege , care refuză să înțeleagă , să accepte ceva . - Ne - +

 

NESUPUS

NESUPÚS , - Ă , nesupuși , - se , adj . Care refuză să se supună , să respecte o lege , o dispoziție ; care se răzvrătește . - Ne - +

 

REFUZ

... REFÚZ , refuzuri , s . n . 1. Faptul de a refuza ; neacceptare , respingere . 2. Material rămas , după cernere , sortare sau clasare ( în ciur sau pe sită ) . 3. Deficiență în funcționarea unui sistem tehnic . 4. Defect de ...

 

RESPINGE

... RESPÍNGE , resping , vb . III . Tranz . 1. A refuza , a nu admite , a nu accepta . 2. A îndepărta de la sine , a da la o parte ...