Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RECHIZIȚIE

 Rezultatele 1 - 5 din aproximativ 5 pentru RECHIZIȚIE.

RECHIZIȚIONA

... RECHIZIȚIONÁ , rechiziționez , vb . I . Tranz . A face rechiziție , a lua prin rechiziție

 

PLEAȘCĂ

... PLEÁȘCĂ s . f . 1. Câștig neașteptat ( de obicei nemeritat ) obținut fără muncă ; chilipir . 2. ( Înv . ) Pradă ( de război ) , jaf , captură ; rechiziție

 

PLEAN

... PLEAN , pleanuri , s . n . ( Înv . și pop . ) Pradă ( de război ) , captură ; rechiziție

 

PODVADĂ

PODVÁDĂ , podvezi , s . f . ( Înv . ) 1. Obligație la care erau supuși țăranii dependenți în evul mediu în folosul domniei ( mai ales în timp de război ) , care consta în prestații ( transport , cărăușie ) sau rechiziții ale animalelor de tracțiune ; p . ext . cărăușie ( cu plată ) . 2. Încărcătură . [ Var . : podvoádă s .