Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PUPĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 26 pentru PUPĂ.

PUPAT

... PUPÁT , pupaturi , s . n . ( Fam . ) Faptul de a ( se ) pupa ; sărutat , sărut , pupătură . - V. pupa

 

PUPA

PUPÁ , pup , vb . I . ( Fam . ) 1. Tranz . și refl . recipr . A ( se ) săruta . 2. Tranz . ( Mai ales în construcții negative ) A ajunge să obțină ceva râvnit ; a dobândi . Nu mai pupi tu

 

IMPUPARE

IMPUPÁRE s . f . ( Biol . ) Trecere din stadiul de larvă în stadiul de pupă ^2 . - Im ^2 - + pupă ^

 

PUPĂTURĂ

... PUPĂTÚRĂ , pupături , s . f . ( Fam . ) Sărutare , pupat . - Pupa

 

APROVA

... APROVÁ , pers . 3. apróvă , vb . I. Intranz . și refl . ( Despre nave ) A se înclina longitudinal cu pupa

 

APUPA

... APUPÁ , pers . 3 apúpă , vb . I. Intranz . și refl . ( Despre nave ) A se înclina longitudinal cu prora mai sus decât pupa

 

ARTIMON

... ARTIMÓN , artimonuri , s . n . Catarg de la pupa

 

CAIC

... CAÍC , caice , s . n . 1. Ambarcație îngustă , cu vele , cu două catarge , cu pupa

 

CANOE

... CANÓE , canoe , s . f . 1. Ambarcație ușoară , fără cârmă , construită simetric , cu prora și pupa

 

CARTIER

CARTIÉR , cartiere , s . n . 1. Parte a unui oraș deosebită de celelalte prin caracteristici proprii ( geografice , istorice etc . ) și care formează o unitate organică . 2. Parte din comandamentul unei mari unități , compusă din personalul de deservire și din mijloacele de transmisiuni . 3. Fiecare dintre părțile laterale ale navei de la mijlocul ei spre pupă . [ Pr . : - ti -

 

   Următoarele >>>