Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PROVOCARE
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 14 pentru PROVOCARE.
... AGRESÍV , - Ă , agresivi , - e , adj . Care atacă ( fără provocare
CONVULSIOTERAPÍE , convulsioterapii , s . f . ( Med . ) Metodă terapeutică de șoc constând în provocarea intenționată a convulsiilor . [ Pr . : - si - o - ] - Convulsie + terapie . s . f . v .
CUTIREÁCȚIE , cutireacții , s . f . Test care constă în provocarea unei reacții cutanate inflamatorii , utilizat pentru diagnosticarea diferitelor boli . [ Pr . : - re -
... DESFÍDERE , desfideri , s . f . ( Rar ) Faptul de a desfide ; provocare
... EUTANASÍE s . f . 1. Moarte fără dureri . 2. Metodă de provocare
EXPERIMÉNT , experimente , s . n . Procedeu de cercetare în știință , care constă în provocarea intenționată a unor fenomene în condițiile cele mai propice pentru studierea lor și a legilor care le guvernează ; observație provocată , experiență (
HIPNOTÍSM s . n . Totalitatea fenomenelor caracteristice hipnozei ; totalitatea procedeelor practicate pentru provocarea hipnozei și pentru aplicațiile ei
... INSTIGÁRE , instigări , s . f . Acțiunea de a instiga și rezultatul ei ; îndemn la violență ; instigație , întărâtare , provocare
PIRETOTERAPÍE s . f . Metodă terapeutică care constă în provocarea artificială a unei stări febrile cu diverse mijloace în scopul ridicării potențialului de apărare la boală a
... PROVOCÁȚIE , provocații , s . f . ( Rar ) Provocare