Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PROVENIT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 171 pentru PROVENIT.

PROVENI

PROVENÍ , provín , vb . IV . Intranz . A se trage , a lua naștere , a rezulta din ceva sau de undeva , a - și avea obârșia , originea , proveniența

 

PROVINȚIAL

PROVINȚIÁL , - Ă - Ă s . m . și f . , adj . v .

 

PROVINȚIALISM

PROVINȚIALÍSM s . n . v .

 

PROVINȚIE

PROVÍNȚIE s . f . v .

 

METIS

METÍS , - Ă , metiși , - se , s . m . și f . 1. Persoană provenită din căsătoriile a doi indivizi de rase diferite . 2. ( Și adj . ) Animal sau plantă provenite din încrucișarea a doi indivizi de rase

 

ȘIROIRE

ȘIROÍRE , șiroiri , s . f . 1. Acțiunea de a șiroi ^2 și rezultatul ei . 2. ( Geol . ) Fenomen de eroziune superficială , provocat de firișoarele de apă care provin din precipitații atmosferice și care se scurg pe un teren în pantă ;

 

ȘLAM

ȘLAM , s . n . Amestec de apă cu particule fine de substanțe minerale în suspensie , provenind din instalațiile de prelucrare mecanică pe cale umedă a minereurilor sau a

 

ȘPAN

ȘPAN ^2 , șpanuri , s . n . 1. Așchie provenită din prelucrarea la strung , la freză a metalelor , a lemnului etc . 2. Despicătură tăiată din butuci de brad , din care se fac șindrile sau doage . ȘPAN ^1 , șpani , s . m . 1. ( În orânduirea feudală din Transilvania ) Titlu dat nobilului care avea funcția corespunzătoare vicontelui sau contelui din Apus ; nobil care deținea acest titlu ; stăpânitor sau ( mai târziu ) șef administrativ al unui ținut . 2. ( Înv . și reg . ) Intendent ,

 

ȚĂRĂNESC

ȚĂRĂNÉSC , - EÁSCĂ , țărănești , adj . Care aparține țăranilor , care provine de la țărani , de

 

ABURI

ABURÍ , aburesc , vb . IV . 1. Tranz . și refl . A ( se ) acoperi cu picături fine provenite din condensarea aburilor ( 1 ) . 2. Intranz . A scoate , a produce aburi ( 1 ) . 3. Refl . ( Rar ) A se aprinde , a se înroși , a se îmbujora ( la față ) . 4. Tranz . Fig . A atinge ușor ( ca o

 

AGLOMERAT

AGLOMERÁT , - Ă , aglomerați , - te , adj . , s . n . 1. Adj . Îngrămădit , înghesuit . 2. Adj . , s . n . ( Material ) obținut prin aglomerare . 3. S . n . Rocă formată prin acumularea de materiale provenite din explozii

 

   Următoarele >>>