Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PRIPIT

 Rezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru PRIPIT.

PRIPI

PRIPÍ , pripesc , vb . IV . 1. Refl . A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială , a acționa în pripă . 2. Refl . A se încălzi la foc ; ( despre alimente ) a se coace ( superficial ) la un foc ( prea ) repede . 3. Tranz . ( Pop . ; despre soare ) A dogori , a

 

PRIPEALĂ

... PRIPEÁLĂ , pripeli , s . f . Faptul de a ( se ) pripi . 1. Grabă mare ; precipitare . 2. ( Înv . și reg . ) Căldură mare și dogoritoare ; arșiță . - Pripi

 

PRIPIRE

... PRIPIRE , pripiri , s . f . Faptul de a ( se ) pripi . - V. pripi

 

REPEZI

... Fam . ; despre oameni ) A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială , a acționa în pripă ; a se pripi ( 1 ) . 3. Refl . A se năpusti , a se arunca , a năvăli . 4. Tranz . A trânti , a ... Fam . ; despre oameni ) A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială , a acționa în pripă ; a se pripi

 

NECUMPĂNIT

NECUMPĂNÍT , - Ă , necumpăniți , - te , adj . Care nu este cumpănit ; lipsit de chibzuială , fără precauție ; pripit . - Ne - +

 

REPEZIT

REPEZÍT , - Ă , repeziți , - te , adj . 1. Grăbit , făcut în grabă , la repezeală . 2. Care acționează pripit ; p . ext . pornit , mânios , nestăpânit ;