Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PRIMORDIAL
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru PRIMORDIAL.
... 1. Element fundamental , idee , lege de bază pe care se întemeiază o teorie științifică , un sistem politic , juridic , o normă de conduită etc . 2. Element primordial , cauză primară sau punct de plecare a ceva ; spec . element primordial
... DINAMÍSM s . n . 1. Putere vitală , forță de acțiune , de mișcare . 2. Concepție filozofică idealistă care susține că factorul primordial
... ETATÍSM s . n . Teorie conform căreia rolul statului este primordial
HÁOS , haosuri , s . n . 1. Stare primitivă , de neorganizare , în care , după cum presupuneau cei vechi , s - ar fi aflat materia înainte de apariția universului cunoscut de om ; ( în unele concepții teogonice ) spațiu nemărginit , cufundat în beznă și umplut de " neguri " , în care s - ar fi găsit , într - un amestec confuz , elementele și materia înainte de organizarea lumii ; stare de dezordine , primordială a materiei . 2. Stare generală de mare confuzie , dezordine mare , învălmășeală , neorganizare . [ Var . : ( înv . ) cáos s .
... IDEALÍSM s . n . 1. Orientare în filozofie , opusă materialismului , care consideră spiritul , conștiința , gândirea ca factor primordial
... PRIMÁR , - Ă , primari , - e , adj . , s . m . I. Adj . 1. Inițial , primordial , originar ; p . ext . de prim grad , de primă importanță , de bază . 2. ( Despre elemente și compuși chimici ) Care are o singură valență satisfăcută de un ...
PRIMÁT^3 , primați , s . m . Cel mai înalt grad în vechea ierarhie a bisericii ortodoxe și catolice . PRIMÁT^2 , primate , s . n . ( La pl . ) Ordin de mamifere superioare , plantigrade , cu degetul mare opozabil , cu mamele pectorale , cu creierul foarte dezvoltat , din care fac parte omul și maimuța ; ( și la sg . ) animal care aparține acestui ordin . PRIMÁT^1 s . n . Importanță primordială ; întâietate ,
... PRIMORDIALITÁTE s . f . Faptul de a fi primordial
VOLUNTARÍSM s . n . 1. Concepție filozofică potrivit căreia existența se întemeiază pe anumite tendințe iraționale ale voinței umane sau pe o voință cosmică oarbă . 2. Concepție sociologică care neagă existența legilor obiective ale naturii și necesitatea lor în societate și atribuie voinței ( individuale sau colective ) o importanță primordială , hotărâtoare . 3. Concepție psihologică care atribuie proceselor voliționale rolul hotărâtor în viața