Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PRIMIRE
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 28 pentru PRIMIRE.
... RECÉPȚIE , recepții , s . f . 1. Operație de luare în primire a unui material sau a unei lucrări , pe baza verificării lor cantitative și calitative . 2. ( Tehn . ) Primire a unei anumite forme de energie pentru a o transforma în altă formă de energie . 3. Reuniune , banchet cu caracter , festiv ...
PREAVÍZ , preavize , s . n . Înștiințare prealabilă de concediere făcută unui angajat ; p . ext . interval de timp cât un angajat mai lucrează după primirea acestei înștiințări ; salariu care se cuvine celui concediat de la primirea înștiințării până la concedierea sa . [ Pr . : pre - a - . - Pl . și :
ÎNCASATÓR , - OÁRE , încasatori , - oare , s . m . și f . Persoană care ( deplasându - se pe teren ) se ocupă cu primirea banilor datorați de public unei
ACOLÁDĂ , acolade , s . f . 1. Semn grafic în formă de arc , orizontal sau vertical , prin care se arată că mai multe cuvinte , formule , portative muzicale etc . sunt legate între ele . 2. Îmbrățișare sau lovitură ușoară care se dădea unui bărbat cu latul spadei ca semn al primirii lui în corpul cavalerilor
... AERÁJ s . n . Primire
... BOTÉZ , botezuri , s . n . 1. Ritual creștin de primire a cuiva printre credincioșii bisericii , însoțit de atribuirea unui prenume ; p . ext . petrecere care are loc cu acest prilej ; cumetrie . 2. Apă folosită ...
CATEHÚMEN , - Ă , catehumeni , - e , s . m . și f . Persoană adultă pregătită pentru primirea botezului ( în creștinismul
CHERHANÁ , cherhanale , s . f . Construcție ( și mică întreprindere ) situată în imediata apropiere a unei ape și destinată primirii , sortării , preparării și depozitării temporare a peștelui prins în zona
CHITÁNȚĂ , chitanțe , s . f . Act scris prin care se face dovada primirii unei sume de bani , a unor bunuri
DÚBLU^2 , - Ă , dubli , - e , adj . 1. ( Adesea substantivat ) Care este de două ori mai mare sau cuprinde de două ori mai mult în raport cu o cantitate dată ; îndoit . 2. Alcătuit din două elemente sau părți egale , identice ori asemănătoare ; care are loc între două elemente ; care se face în două locuri . 3. ( În sintagma ) Minge dublă ( și substantivat , f . ) = mișcare nereglementară constând ( la volei și la handbal ) în atingerea mingii de către jucător de două sau de mai multe ori consecutiv în momentul primirii sau ( la tenis și la tenis de masă ) în lăsarea mingii să atingă de două ori la rând aceeași parte a terenului sau a mesei de joc . DÚBLU^1 s . n . v .