Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PRIBEGI
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 12 pentru PRIBEGI.
PRIBEÁG , - Ă , pribegi , - ge , adj . , s . m . și f . 1. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care merge din loc în loc fără a avea o țintă sau o treabă precisă ; hoinar ; străin . 2. Adj . Singur , izolat ,
... 1. Rătăcire din loc în loc ; hoinăreală , vagabondare . 2. Părăsire a locului natal , stabilire într - un loc străin , în altă țară ; exil , refugiu . - Pribeag
PRIBEGÍRE , pribegiri , s . f . Acțiunea de a pribegi . - V.
PRIBEGÍT s . n . ( Rar ) Faptul de a pribegi . - V.
HAINÍ , hainesc , vb . IV . Refl . 1. A pribegi ; p . ext . a se înstrăina . 2. A deveni hain , rău , necruțător ; a se înrăi . [ Pr . : ha - i - . - Var . : hăiní vb .
... NEMÉRNIC , - Ă , nemernici , - ce , adj . , s . m . și f . 1. ( Om ) ticălos , infam , mârșav . 2. ( Pop . ) ( Om ) vrednic de milă , sărman . 3. ( Înv . ) ( Om ) străin , pribeag
NEMERNICÍ , nemernicesc , vb . IV . 1. Intranz . ( Înv . și reg . ) A pribegi , a rătăci . 2. Tranz . ( Rar ) A aduce pe cineva într - o stare jalnică , nefericită ,
PRIBEGITÓR , - OÁRE , pribegitori , - oare , adj . ( Rar ) Rătăcitor ; hoinar . - Pribegi + suf . -
PUSTIÍ , pustiesc , vb . IV . 1. Tranz . A preface locuri fertile sau populate în locuri pustii ; a devasta . 2. Refl . ( Pop . ) A se refugia , a se izola ; a pribegi . 3. Tranz . A părăsi pe cineva sau ceva , a lăsa
RĂTĂCÍ , rătăcesc , vb . IV . 1. Refl . A pierde drumul , a greși direcția , a nu mai ști unde se află . 2. Intranz . A pribegi , a hoinări , a colinda . 3. Tranz . A nu mai ști unde a fost pus sau unde se găsește cineva sau ceva ; a