Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PRELUNGIT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 76 pentru PRELUNGIT.

PFI

PFI interj . 1. ( Pronunțat cu " i " prelungit ) Exclamație ( redând fluieratul omului ) care exprimă : a ) durere fizică ; b ) dezaprobare , nemulțumire ; mirare . 2. ( În forma pfiu ; pronunțat cu " u " prelungit ) Cuvânt care redă fluieratul sau șuieratul unui om , al unei mașini etc . [ Var . : pfiu interj . ] -

 

ÎRA

ÎRA interj . ( Pop . ; rostit cu î prelungit ) Exclamație care exprimă mirare , uimire , ciudă etc . [ Var . : ? ra interj . ] -

 

Ș

Ș ^2 interj . ( De obicei prelungit ) Cuvânt folosit pentru a - i cere cuiva să tacă , să păstreze tăcere . - Onomatopee . Ș ^1 s . m . invar . A douăzeci și treia literă a alfabetului limbii române ; sunet notat cu această literă ( consoană constrictivă prepalatală surdă ( 2 ) ) . [ Pr . :

 

ȘÂȘÂI

ȘÂȘÂÍ , ș ? șâi , vb . IV . Tranz . A repeta în mod prelungit și monoton sunetul " ș " pentru a liniști sau a adormi un copil mic . - Formație

 

ȘUȘUI

ȘUȘUÍ , șúșui , vb . IV . 1. Intranz . A produce un zgomot asemănător cu foșnetul frunzelor ; a foșni . 2. Intranz . A liniști sau a adormi un copil prin repetarea prelungită și monotonă a sunetului " ș " . 3. Tranz . A spune ceva în șoaptă ; a șopti . - Formație

 

ȚÂȚÂI

ȚÂȚÂÍ , ț ? țâi , vb . IV . Intranz . 1. ( Despre animale și insecte ) A țârâi ^2 ( 2 ) . 2. ( Despre oameni ) A scoate un sunet asemănător cu un " ț " prelungit care exprimă nemulțumire , dezaprobare etc . 3. A

 

ȚUGUIAT

ȚUGUIÁT , - Ă , țuguiați , - te , adj . Ascuțit , prelungit în formă de țugui . [ Pr . : - gu - iat ] - V.

 

ȚURȚUR

ȚÚRȚUR , țurțur , s . m . 1. Sloi mic de gheață de formă prelungită și ușor ascuțită spre vârf , care se formează de - a lungul streșinilor sau pe ramuri , prin înghețarea imediată a apei care se scurge . 2. ( La pl . ) Franjuri . 3. Jgheab prin care curge apa ( la fântână ) . [ Var . : țúrțure s . m . ] - Et .

 

ASTENIE

ASTENÍE , astenii , s . f . ( Med . ) Stare de oboseală intensă și prelungită , însoțită de slăbiciune fizică , de scăderea capacității de lucru intelectual

 

CĂSCA

CĂSCÁ , casc , vb . I . 1. Tranz . A deschide gura pentru a vorbi , pentru a striga , pentru a mânca etc . 2. Intranz . A deschide gura mare printr - o mișcare de inspirare adâncă , urmată de o expirație prelungită , trădând oboseală , plictiseală și mai ales somn . 3. Refl . ( Despre obiecte ) A se deschide ( puțin ) ; a se

 

   Următoarele >>>