Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PREDOMINANT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 12 pentru PREDOMINANT.

AUTOSUGESTIE

... AUTOSUGÉSTIE , autosugestii , s . f . Influențare a propriei conștiințe sau comportări prin reprezentări sau idei care capătă caracter predominant

 

CARACTERISTIC

CARACTERÍSTIC , - Ă , caracteristici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Însușire specifică predominantă , proprie unei ființe , unui lucru , unui fenomen etc . și care diferențiază o ființă de alta , un lucru de altul . 2. Adj . Care constituie trăsătura distinctivă a unei ființe , a unui lucru sau a unui fenomen . 3. S . f . Partea întreagă a unui logaritm . 4. S . f . Parametru sau dată tehnică utilizată pentru aprecierea comportării în exploatare a unui sistem tehnic sau a unui material . 5. S . f . Curbă care reprezintă modul cum variază o proprietate a unui sistem sau a unui dispozitiv în funcție de o anumită

 

PATRIARHAT

... n . 1. Formă de organizare socială în care gradele de rudenie sunt socotite în linie masculină , iar bărbatul este considerat șef al familiei , cu rol predominant

 

PATROCLIN

... PATROCLÍN , - Ă , patroclini , - e , adj . ( Biol . ; despre organisme ) Care a moștenit predominant

 

PRECUMPĂNITOR

... PRECUMPĂNITÓR , - OÁRE , precumpănitori , - oare , adj . Care precumpănește , predomină ca număr , ca valoare , ca importanță ; care constituie elementul hotărâtor ; predominant

 

PREDOMINANȚĂ

... PREDOMINÁNȚĂ , predominanțe , s . f . ( Rar ) Predominare ; caracter predominant

 

PREDOMINATOR

... PREDOMINATÓR , - OÁRE , predominatori , - oare , adj . ( Rar ) Predominant

 

PREDOMNITOR

... PREDOMNITÓR , - OÁRE , predomnitori , - oare , adj . ( Înv . ) Predominant

 

PRETORIANISM

PRETORIANÍSM s . n . Situație din vechea Romă în care pretorienii și soldații aveau o influență predominantă . [ Pr . : - ri -

 

PROPRIETATE

PROPRIETÁTE , proprietăți , s . f . 1. Stăpânire deplină asupra unui bun ; ( concr . ) bun material stăpânit , mai ales pământ ( agricol ) sau imobil , în baza unui drept recunoscut . 2. Trăsătură predominantă care caracterizează o ființă , un lucru , un fenomen etc . și care diferențiază o ființă de alta , un lucru de altul etc . ; caracteristică , trăsătură , însușire . 3. Calitate a unui cuvânt , a unui termen , a stilului etc . de a reda exact ideea sau noțiunea exprimată . [ Pr . : - pri -

 

   Următoarele >>>