Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru POSOMORÂT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 19 pentru POSOMORÂT.

SUMBRU

SÚMBRU , - Ă , sumbri , - e , adj . 1. Întunecat , posomorât , întunecos . 2. Fig . Lipsit de veselie , închis în sine ; posomorât , trist ,

 

ÎNCRUNTAT

ÎNCRUNTÁT , - Ă , încruntați , - te , adj . 1. Care are pe frunte sau între sprâncene cute de nemulțumire , de mânie , de îngrijorare etc . ; p . ext . care are înfățișarea sau privirea aspră , posomorâtă ; crunt , cruntat . 2. ( Înv . )

 

ÎNNEGURAT

ÎNNEGURÁT , - Ă , înnegurați , - te , adj . Acoperit de negură sau de ceață ; întunecat ; fig . ( despre oameni , despre chipul sau despre privirea lor ) întunecat , posomorât . - V.

 

ÎNNOPTAT

ÎNNOPTÁT^2 , - Ă , înnoptați , - te , adj . Peste care s - a lăsat noaptea ; fig . întunecat , posomorât . - V. înnopta . ÎNNOPTÁT^1 s . n . 1. Înnoptare . 2. Rămânere undeva peste

 

ÎNNORA

... pers . 3 ) A se ivi ( mulți ) nori pe cer . 2. Tranz . și refl . Fig . A ( se ) întrista , a ( se ) posomorî

 

ÎNTUNECA

... Despre corpuri cerești ; la pers . 3 ) A - și pierde strălucirea , a suferi o eclipsă . 3. Refl . Fig . A se posomorî ; a se întrista . 4. Refl . A se închide la culoare . - Probabil lat . in - tunicare " a acoperi cu ...

 

ÎNTUNECOS

ÎNTUNECÓS , - OÁSĂ , întunecoși , - oase , adj . 1. Lipsit de lumină , cufundat în întuneric ; obscur , întunecat . 2. Fig . Întunecat , posomorât , sumbru , trist . - Întuneca + suf . -

 

CERNIT

CERNÍT^2 , - Ă , cerniți , - te , adj . 1. De culoare neagră . 2. ( Despre oameni ) Care poartă doliu . 3. Fig . Mâhnit , îndurerat , trist ; posomorât , mohorât . - CERNÍT^1 s . n . ( Rar ) Cernire . - V.

 

CHIONDOREALĂ

CHIONDOREÁLĂ , chiondoreli , s . f . ( Reg . ) Privire încruntată , posomorâtă - [ În ] chiondora + suf . -

 

DISCORDAT

DISCORDÁT , - Ă , discordați , - te , adj . 1. ( Despre instrumente muzicale cu coarde ) Dezacordat . 2. Fig . ( Rar ; despre oameni ) Indispus ,

 

MAHMUR

MAHMÚR , - Ă , mahmuri , - e , adj . , s . n . 1. ( Adesea substantivat ) Care nu și - a revenit complet din beție sau din somn ; care este cu capul încă tulbure ; care se simte indispus după beție sau după un somn neîmplinit . 2. Adj . Prost dispus , lipsit de voie bună , supărat , posomorât . 3. S . n . Dispoziție ( bună sau rea ) a

 

   Următoarele >>>