Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru POLEI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru POLEI.

POLEIT

... POLEÍT^1 s . n . Poleire . - V. polei ^2 . POLEÍT^2 , - Ă , poleiți , - te , adj . Acoperit cu un strat subțire de metal ( prețios ) sau cu un praf de bronz ; făcut să strălucească . V ...

 

POLEIALĂ

... POLEIÁLĂ , poleieli , s . f . 1. Faptul de a polei ^2 ; ( concr . ) strat subțire de metal ( prețios ) cu care se poleiește ^2 un obiect . 2. Cizelare , șlefuire , lustruire a unui obiect sau , fig ...

 

POLEIRE

... POLEÍRE , poleiri , s . f . Acțiunea de a ( se ) polei ^2 și rezultatul ei ; poleit ^1 . - V. polei

 

POLEITOR

... POLEITÓR , poleitori , s . m . Muncitor care poleiește ^2 . [ Pr . : - le - i - ] - Polei

 

AURI

... AURÍ , auresc , vb . IV . 1. Tranz . A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur ( 1 ) , a polei

 

FAȚĂ

FÁȚĂ , fețe , s . f . I. 1. Partea anterioară a capului omului și a unor animale ; chip , figură . 2. Partea anterioară a corpului omenesc și a unor animale . Au căzut cu fața la pământ . 3. ( Pop . ; determinat prin " de om " sau " pământeană " ) Om . 4. Persoană , personaj . Fețe simandicoase . II. 1. ( Mat . ) Fiecare dintre suprafețele plane care mărginesc un poliedru ; fiecare dintre planele care formează un diedru . 2. Suprafață ( în special a pământului , a apei ) . 3. Înfățișare , aspect . 4. Culoare . 5. Partea lustruită , poleită , finisată atent etc . a unui obiect . 6. ( În sintagmele ) Față de masă = material textil , plastic etc . folosit spre a acoperi o masă ( când se mănâncă sau ca ornament ) . Față de pernă ( sau de plapumă ) = învelitoare de pânză în care se îmbracă perna ( sau plapuma ) . 7. Prima pagină a fiecărei file . 8. Fațadă . 9. ( În sintagma ) Fața dealului ( sau a muntelui etc . ) = partea dealului ( sau a muntelui etc . ) orientată spre soare sau spre

 

GHEȚUȘ

... GHEȚÚȘ , ghețușuri , s . n . Polei

 

LEIT

LEÍT , - Ă , leiți , - te , adj . ( Adesea adverbial ) 1. ( În expr . ) A fi ( sau a semăna etc . ) leit ( sau leit - poleit ) cu . . . = a fi întocmai , la fel , asemenea cu . . . 2. ( Înv . ; despre îmbrăcăminte ) care cade perfect pe corpul cuiva . 3. ( Înv . ; despre păr ) Răsfirat pe spate și pe

 

POLEIER

... POLEIÉR , poleieri , s . m . ( Rar ) Poleitor . [ Pr . : - le - ier ] - Polei