Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OXIDARE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 38 pentru OXIDARE.

ARDERE

... ÁRDERE , arderi , s . f . 1. Faptul de a ( se ) arde . 2. ( Chim . ) Oxidare rapidă a unei substanțe , însoțită de dezvoltare de căldură ( și lumină ) . 3. ( Biol . . ; la pl . ) Proces de descompunere prin oxidare

 

ACETIC

ACÉTIC , - Ă , acetici , - ce , adj . Acid acetic ( În sintagmele ) = acid organic obținut sintetic sau prin oxidarea alcoolului etilic , care se prezintă ca un lichid incolor , cu miros înțepător și este folosit în industria coloranților , farmaceutică , în alimentație etc . Fermentație acetică = fermentație care transformă alcoolul etilic în acid acetic , folosită la fabricarea oțetului . Aldehidă acetică = lichid incolor cu miros înțepător , folosit la prepararea acidului acetic , a acetatului de etil , în industria chimică de sinteză etc . ;

 

ACRILIC

ACRÍLIC , - Ă , acrilici , - ce , adj . 1. ( Chim . ; în sintagma ) Acid acrilic = lichid incolor cu miros înțepător obținut prin oxidarea acroleinei și folosit la fabricarea unor materiale sintetice . 2. ( Despre produse industriale ) Care este obținut cu ajutorul derivaților acidului acrilic ( 1 ) . Fibră

 

ADRENOCROM

... ADRENOCRÓM s . n . Produs de oxidare

 

ALDEHIDĂ

ALDEHÍDĂ , aldehide , s . f . Substanță organică obținută prin oxidarea moderată a unor alcooli , folosită în industria

 

ALOXAN

... ALOXÁN s . n . Substanță derivată prin oxidare

 

ANTIOXIDANT

... ANTIOXIDÁNT , antioxidanți , s . m . Substanță care împiedică sau întârzie acțiunea de oxidare

 

ASFALT

ASFÁLT , asfalturi , s . n . 1. Rocă sedimentară , brună - neagră , formată prin bituminizarea unor substanțe organice sau prin oxidarea și polimerizarea petrolului . 2. Amestec de bitum cu materiale minerale , întrebuințat mai ales la pavarea

 

BILIVERDINĂ

... BILIVERDÍNĂ s . f . Pigment de culoare verde , derivat prin oxidare

 

BIOLUMINESCENT

BIOLUMINESCÉNT , - Ă , bioluminescenți , - te , adj . ( Despre organisme ) Care produce lumină prin oxidări interne . [ Pr . : bi -

 

   Următoarele >>>