Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ORGOLIU
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 13 pentru ORGOLIU.
... ORGOLIÓS , - OÁSĂ , orgolioși , - oase , adj . Plin de orgoliu , vanitos ; mândru , încrezut , trufaș , îngâmfat . [ Pr . : - li - os ] - Orgoliu
... ÎNFUMURÁRE , înfumurări , s . f . Îngâmfare , mândrie nejustificată ; orgoliu
... ÎNGÂMFÁRE s . f . Atitudine de încredere exagerată în propriile sale însușiri ; trufie , orgoliu
... FÁLĂ s . f . 1. Trufie , îngâmfare ; orgoliu
... ÍFOS , ifose , s . n . ( Fam . ) Mândrie neîntemeiată ; orgoliu
... de bucurie ; ceea ce produce mulțumire , satisfacție , plăcere , bucurie ; sentiment de demnitate , de încredere în calitățile proprii . 2. Sentiment de încredere exagerată în calitățile proprii ; orgoliu
MĂGULÍT , - Ă , măguliți , - te , adj . Satisfăcut , flatat , încântat ( în orgoliul sau vanitatea sa ) . V.
... f . Nume generic pentru un grup de boli psihice cronice care se manifestă prin lipsă de logică în gândire , prin idei fixe , prin susceptibilitate , prin orgoliu
... POHFÁLĂ , pohfale , s . f . ( Înv . ) 1. Laudă , slavă , preamărire . 2. Pompă , fast , strălucire . 3. Mândrie , trufie , orgoliu
... SEMEȚÍE , s . f . 1. Mândrie , fală ; trufie , îngâmfare , orgoliu