Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ORATOR

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 14 pentru ORATOR.

ORATORIC

... ORATÓRIC , - Ă , oratorici , - ce , adj . Care aparține oratorului sau oratoriei , privitor la orator sau la oratorie . - Orator

 

ORATORIU

ORATÓRIU^1 , oratorii , s . n . 1. Compoziție muzicală simfonică de mare întindere , scrisă pe o temă dramatică , pentru orchestră , cor și soliști vocali și destinată a fi interpretată în concert ; p . restr . cantată . 2. ( Înv . ) Mic edificiu sau încăpere într - o locuință particulară , servind drept loc de rugăciune ; paraclis . ORATÓRIU^2 , - IE , oratorii , adj . ( Înv . )

 

APOSTROFĂ

APOSTRÓFĂ^2 s . f . v . apostrof . APOSTRÓFĂ^1 , apostrofe , s . f . 1. Imputare , mustrare adresată cuiva ( pe un ton violent ) . 2. Figură retorică sau de stil prin care oratorul sau scriitorul , întrerupându - și brusc cursul expunerii , se adresează direct unei persoane sau unui lucru personificat . - DIn fr . apostrophe , lat .

 

CATEDRĂ

CATÉDRĂ , catedre , s . f . 1. Pupitru sau masă specială , așezată de obicei pe o estradă , de la care vorbesc profesorii , oratorii etc . 2. Post în învățământ ; funcție de

 

CUVÂNTĂTOR

... adj . , s . m . si f . 1. Adj . Care cuvântă ( 1 ) , cuvântăreț ; care are însușirea de a vorbi . 2. ( Rar ) S . m . si f . Orator

 

DEZVOLTA

DEZVOLTÁ , dezvólt , vb . I . 1. Refl . ( Despre materie și despre fenomenele naturii și ale societății ) A trece de la o stare calitativă veche la alta nouă , de pe o treaptă inferioară la alta superioară , de la simplu la complex . 2. Tranz . A expune în mod amănunțit ; a desfășura . Oratorul dezvoltă subiectul . 3. Tranz . A produce , a degaja . Unele fermentații dezvoltă căldură . - Et .

 

LAUR

LÁUR , lauri , s . m . 1. Dafin . ( La pl . ) Frunzele dafinului ( cu care se încununau odinioară eroii , poeții , oratorii ) ; fig . glorie , victorie . 2. Arbust cu frunze persistente și lucioase , cu flori mici și cu fructe roșii ( Ilex aquifolium ) . 3. Plantă veninoasă cu miros neplăcut , cu flori mari albe și cu fructul o capsulă țepoasă ; ciumăfaie ( Datura

 

OBSECRAȚIE

OBSECRÁȚIE , obsecrații , s . f . Figură retorică prin care oratorul imploră ajutorul zeilor sau al oamenilor . [ Var : obsecrațiúne s .

 

ORATORISM

... ORATORÍSM s . n . ( Rar ) Oratorie . - Orator

 

PANEGIRIC

PANEGÍRIC , panegirice , s . n . 1. Discurs public în care se elogiază o personalitate însemnată ( decedată sau contemporană oratorului ) , o comunitate etc . 2. P . gener . Laudă ( exagerată ) , elogiu ( excesiv ) ,

 

   Următoarele >>>