Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OMENIE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 13 pentru OMENIE.

NEOMENIE

... NEOMENÍE , neomenii , s . f . Lipsă de omenie ; faptă de om neomenos ; cruzime , sălbăticie . [ Pr . : ne - o - ] - Ne - + omenie

 

ANIMALITATE

... ANIMALITÁTE s . f . Stare , atitudine , comportare ca de animal ( 1 ) ; lipsă de simțire , de omenie

 

ANTIUMAN

... ANTIUMÁN , - Ă , antiumani , - e , adj . Care este lipsit de omenie

 

CUVIOȘIE

... CUVIOȘÍE , cuvioșii , s . f . Bună - cuviință ; omenie

 

DREPT

DREPT , DREÁPTĂ , ( A , B ) drepți , - te , adj . ( C ) adv . , ( D ) drepturi , s . n . ( E ) prep . A. Adj . I. 1. Care merge de la un punct la altul fără ocol , fără abatere . 2. ( Despre lucruri , ființe , părți ale lor etc . ) Care are o poziție verticală ( față de un punct de reper ) . Zid , perete drept . Om drept ca lumânarea . 3. Care are o poziție orizontală ( față de un punct de reper ) ; orizontal ; plan , neted . Câmpie dreaptă . 4. ( În sintagma ) Complement drept = complement direct , v . direct . II. Fig . 1. ( Despre acțiuni ale omului sau despre noțiuni abstracte ) Care este , se face etc . potrivit dreptății și adevărului ; întemeiat , just , cinstit , bun . 2. ( Despre oameni ) Care trăiește și lucrează conform dreptății , adevărului , omeniei , binelui ; cinstit , integru , cumsecade . 3. ( Reg . ; despre bunuri materiale ) Care aparține sau se cuvine cuiva pe temeiul unei legi sau al unei recunoașteri oarecare . 4. ( Pop . ; despre rude ) Care este legat de cineva prin legături directe , de sânge ; adevărat , bun . B. Adj . ( În opoziție cu stâng ) 1. ( Despre organe ale corpului ) Așezat în partea opusă părții corpului omenesc în care se află inima . 2. Care se află de partea sau în direcția mâinii drepte ( când cineva stă ...

 

MANSUETUDINE

... MANSUETÚDINE s . f . ( Livr . ) Blândețe , bunătate ; îngăduință , răbdare ; milă , omenie

 

NEOM

... NEÓM , neoameni , s . m . Persoană lipsită de însușirile proprii unui om normal ; persoană lipsită de omenie

 

NEOMENESC

... NEOMENÉSC , - EÁSCĂ , neomenești , adj . Lipsit de omenie

 

NEOMENOS

... NEOMENÓS , - OÁSĂ , neomenoși , - oase , adj . Lipsit de omenie

 

OMENEȘTE

... OMENÉȘTE adv . 1. Din punct de vedere omenesc , în mod omenesc ; cât poate un om . 2. În condiții omenești , ca oamenii ; p . ext . cu omenie

 

   Următoarele >>>