Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OFENSAT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 26 pentru OFENSAT.

OFENSA

OFENSÁ , ofensez , vb . I . Tranz . A aduce cuiva o ofensă ; a insulta , a jigni , a

 

OFENSARE

... OFENSÁRE , ofensări , s . f . ( Rar ) Faptul de a ( se ) ofensa ; insultare , jignire ; supărare . - V. ofensa

 

OFENSATOR

... OFENSATÓR , - OÁRE , ofensatori , - oare , adj . Care ofensează , care constituie o jignire ; insultător , jignitor ; injurios . - Ofensa

 

ULTRAJ

ULTRÁJ , ultraje , s . n . Ofensă , insultă , amenințare , act de violență împotriva unui reprezentant al autorității publice aflat în exercițiul funcțiunii ( și care constituie o infracțiune ) ; p . gener . jignire , ofensă ( gravă ) , amenințare , act de violență împotriva cuiva . [ Var . : ultrágiu s . n . ] - După fr . outrage , it .

 

UMILINȚĂ

UMILÍNȚĂ , umilințe , s . f . 1. Sentiment de inferioritate ; atitudine provocată de acest sentiment ; supunere . 2. Situație umilitoare impusă cuiva ; vorbă sau faptă care umilește , ofensează ; ofensă . - Umili + suf . -

 

AFRONT

AFRÓNT , afronturi , s . n . Insultă , jignire , ofensă , adusă cuiva în

 

INSULTĂ

INSÚLTĂ , insulte , s . f . Cuvânt sau faptă injurioasă la adresa cuiva ; ofensă , jignire ,

 

INSULTA

... INSULTÁ , insúlt , vb . I . Tranz . A aduce cuiva o insultă ; a ofensa

 

INSULTAT

INSULTÁT , - Ă , insultați , - te , adj . Căruia i s - a adus o insultă ; jignit , ofensat . - V.

 

JIGNI

... JIGNÍ , jignesc , vb . IV . Tranz . 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa ; a ofensa

 

   Următoarele >>>