Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OBLOANE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 11 pentru OBLOANE.

OBLON

OBLÓN , obloane , s . n . 1. Dispozitiv format din unul sau din mai multe panouri de metal , de lemn sau de material plastic , așezat în fața sau în spatele unei ferestre , al unei uși sau al unei deschideri și servind pentru protecție sau pentru reglarea luminii care intră în camera respectivă . 2. ( Reg . ) Deschizătură în formă de fereastră într - un perete , în special în peretele podului ; tăblie de lemn care închide această deschizătură . 3. ( Înv . ) Ușă la trăsură ; portieră a unui cupeu . - Et .

 

OBLONAȘ

... OBLONÁȘ , oblonașe , s . n . Diminutiv al lui oblon . - Oblon

 

CHEPENG

... n . 1. Ușă sau capac orizontal sau ușor înclinat , cu care se închide intrarea într - o pivniță , într - o magazie de navă etc . 2. ( Rar ) Oblon

 

GHERGHIR

GHERGHÍR , gherghire , s . n . ( Reg . ) Beci sau cameră boltită ( cu obloane metalice ) în care se ascundeau odinioară obiectele de preț spre a fi cruțate de incendiu sau de

 

OBLONI

OBLONÍ , oblonesc , vb . IV . Tranz . ( Rar ) A închide cu

 

OBLONIT

OBLONÍT , - Ă , obloniți , - te , adj . Închis cu obloane . - V.

 

PERSIANĂ

... PERSIÁNĂ , persiene , s . f . Oblon de lemn sau de metal format dintr - un cadru pe care sunt fixate lame înguste așezate orizontal , putând fi alipite sau depărtate unele de altele ...

 

SACNASIU

SACNASÍU , sacnasie , s . n . ( Turcism înv . ) Încăpere mică la catul de sus al caselor domnești și boierești , ieșită în afară din fațada clădirii și închisă cu geamlâc sau cu

 

STĂVILAR

STĂVILÁR , stăvilare , s . n . 1. Construcție de lemn , de beton sau de fier înălțată transversal pe cursul unei ape curgătoare , servind la reglarea nivelului apelor din amonte cu ajutorul stavilelor ; baraj , zăgaz , opust . 2. Fiecare dintre obloanele verticale mobile ale stăvilarului ( 1 ) , acționate manual sau mecanic ; stavilă . 3. Întăritură de protecție în apropierea unui pod . 4. Fig . ( Rar ) Obstacol , piedică ; împotrivire . - Stavilă + suf . -

 

STAVILĂ

STÁVILĂ , stavile , s . f . Construcție mobilă sau parte mobilă a unei construcții , manevrată manual sau mecanic , servind pentru a regla nivelul apelor curgătoare sau pentru a îndrepta spre alt făgaș cursul unei ape ; p . restr . fiecare dintre obloanele verticale mobile ale stăvilarului , care , coborându - se sau ridicându - se , opresc apa sau îi dau drumul , după

 

VOLEU

... VOLÉU^2 , voleuri , s . n . ( Rar ) Jaluzea , oblon