Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NOROCIT
Rezultatele 1 - 4 din aproximativ 4 pentru NOROCIT.
NOROCÍ , norocesc , vb . IV . Tranz . 1. ( Pop . și fam . ) A face pe cineva fericit , a aduce cuiva noroc ; a ferici . 2. ( Pop . ) A ursi , a meni , a hărăzi , a sorti cuiva
... NOROCÍRE , norociri , s . f . ( Pop . ) Faptul de a noroci ; p . ext . noroc . - V. noroci
NOROCÓS , - OÁSĂ , norocoși , - oase , adj . 1. ( Despre oameni ) Care are noroc ( 2 ) , căruia îi reușesc toate ; norocit ( 1 ) . 2. ( Despre acțiuni ) Care decurge sau se încheie în mod favorabil ; norocit (