Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NOR

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 45 pentru NOR.

NORIȘOR

... NORIȘÓR , norișori , s . m . Diminutiv al lui nor ; noruț , noruleț , nouraș . - Nor

 

NORĂ

NÓRĂ , nurori , s . f . Soția cuiva considerată în raport cu părinții soțului

 

NORIȚĂ

... NORÍȚĂ , norițe , s . f . ( Zool . ) Nurcă . - Nor

 

ÎNNORA

... ivi ( mulți ) nori pe cer . 2. Tranz . și refl . Fig . A ( se ) întrista , a ( se ) posomorî . ( Var . : înnourá vb . I ] - În + nor

 

FULGER

... FÚLGER , fulgere , s . n . 1. Fenomen atmosferic care constă într - o descărcare electrică luminoasă produsă între doi nori sau în interiorul unui nor

 

NEBULOZITATE

NEBULOZITÁTE , nebulozități , s . f . Gradul de acoperire cu nori a bolții cerului ; starea cerului acoperit de

 

NOROS

NORÓS , - OÁSĂ , noroși , - oase , adj . ( Despre cer ; p . ext . despre zile , despre vreme ) Cu nori , plin de nori ;

 

ÎNNORARE

ÎNNORÁRE , înnorări , s . f . Faptul de a ( se ) înnora ; acoperire a cerului cu nori . V.

 

ÎNNORAT

ÎNNORÁT , - Ă , înnorați , - te , adj . ( Despre cer ) Acoperit , umbrit de nori ; noros . V.

 

ÎNSENINAT

ÎNSENINÁT , - Ă , înseninați , - te , adj . Fără nori , senin ; fig . liniștit , vesel . - V.

 

   Următoarele >>>