Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NOMAD

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 16 pentru NOMAD.

ȘATRĂ

ȘÁTRĂ , șatre , s . f . 1. Cort în care se adăpostesc țiganii nomazi ; p . ext . grup de corturi care alcătuiesc locuințele unei comunități țigănești nomade . 2. ( Înv . ) Cort de tabără . 3. ( Pop . ) Construcție rudimentară care servește ca adăpost pentru vite , pentru uneltele gospodăriei

 

SĂLAȘ

SĂLÁȘ , sălașe , s . n . ( Pop . ) 1. Adăpost unde cineva capătă temporar găzduire . 2. Construcție rudimentară făcută în câmp și folosită ca adăpost temporar pentru oameni și animale . 3. Locuință , casă . 4. Așezare omenească . 5. Mică așezare de țigani ( nomazi ) ; grup de familii de țigani ( nomazi ) sub conducerea unui vătaf . [ Pl . și :

 

ȘĂTRAR

... ȘĂTRÁR , șătrari , s . m . 1. Țigan nomad . 2. ( Reg . ) Negustor ambulant care vinde în bâlciuri , la șatră ( 3 ) . 3. Titlu dat boierului care avea în pază corturile unei tabere în timp de ...

 

ARAMEAN

ARAMEÁN , - Ă , aremeeni , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . ( La m . pl . ) Populații semitice nomade care au trăit în antichitate în Palestina , Siria și Mesopotamia ; ( și la sg . ) persoană care aparține uneia dintre aceste populații . 2. Adj . Care aparține arameenilor ( 1 ) , privitor la

 

BEDUIN

... BEDUÍN , - Ă , beduini , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Arab nomad

 

CĂLĂTOR

... călători , - oare , adj . , s . m . și f . 1. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care călătorește , care se află în călătorie . 2. Adj . ( Despre popoare ) Nomad

 

CORTURAR

... CORTURÁR , - Ă , corturari , - e , s . m . și f . Țigan care locuiește în mod obișnuit în cort ; țigan nomad

 

HICSOȘI

HICSÓȘI s . m . pl . Triburi nomade asiatice care au invadat Egiptul și l - au stăpânit în sec . XVIII - XVI a .

 

HOARDĂ

HOÁRDĂ , hoarde , s . f . 1. Grupare în care erau organizate popoarele nomade mongole primitive . 2. Ceată , bandă de oameni care pradă și pustiesc ; p . ext . armată cotropitoare . [ Var . : hórdă , oárdă s .

 

IURTĂ

IÚRTĂ , iurte , s . f . Locuință demontabilă , specifică pentru populațiile nomade mongole sau turcice , de formă conică ( la mongoli ) sau semisferică ( la turci ) , alcătuită dintr - un schelet din zăbrele de lemn în formă de cerc , acoperit cu

 

   Următoarele >>>