Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NOBILIME

 Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru NOBILIME.

NOBILIAR

... NOBILIÁR , - Ă , nobiliari , - e , adj . Care aparține nobilimii ( 1 ) sau nobililor ( II ) , privitor la nobilime

 

NOBLEȚE

... NOBLÉȚE s . f . 1. Calitatea de nobil ( II ) ; rangul sau titlul de nobil ; nobilime ( 2 ) , nobilitate ( 1 ) . 2. ( Rar ) Nobilime

 

ȘLEAHTĂ

ȘLEÁHTĂ , șlehte , s . f . 1. ( Peior . ) Clică , bandă ; gloată , ceată . 2. Nume dat , în trecut , nobilimii poloneze ; corp de armată alcătuit din nobili

 

ARHONDOLOGIE

ARHONDOLOGÍE s . f . Istorie a nobilimii ; ( concr . ) repertoriu al familiilor nobile dintr - o țară . [ Var . : ( înv . ) arhontologhíe s .

 

IUNCHER

IÚNCHER , iuncheri , s . m . 1. ( În vechea terminologie a unor armate ) Elev al unei școli militare ; cadet . 2. Mare proprietar de pământ provenit din nobilimea militară germană . [ Var . : iúncăr s .

 

IUNCHERIME

IUNCHERÍME s . f . Clasa marilor proprietari de pământ germani , care provenea din nobilimea militară . - Iuncher + suf . -

 

NOBIL

... 2. Distins , elegant , desăvârșit ; grațios . 3. Care se distinge prin anumite caracteristici de superioritate . II. S . m . și f . , adj . ( Persoană ) care face parte din nobilime