Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NĂPĂSTUIT

 Rezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru NĂPĂSTUIT.

NĂPĂSTUIRE

... NĂPĂSTUÍRE , năpăstuiri , s . f . Acțiunea de a năpăstui și rezultatul ei ; asuprire , împilare ; ponegrire , defăimare , calomnie . - V. năpăstui

 

NĂPĂSTUITOR

... NĂPĂSTUITÓR , - OÁRE , năpăstuitori , - oare , s . m . și f ( Rar ) Persoană care năpăstuiește pe cineva ; asupritor ; calomniator . [ Pr . : - tu - i - ] - Năpăstui

 

NĂPĂSTUI

NĂPĂSTUÍ , năpăstuiesc , vb . IV . Tranz . 1. A face cuiva o nedreptate , un rău ; a nedreptăți , a persecuta , a asupri pe cineva . 2. A învinui pe nedrept ; a ponegri , a calomnia , a

 

OBIJDUIT

OBIJDUÍT , - Ă , obijduiți , - te , adj . ( Înv . ; adesea substantivat ) Nedreptățit , asuprit , împilat ; exploatat , năpăstuit . - V.

 

OSÂNDIT

OSÂNDÍT , - Ă , osândiți , - te , adj . ( Pop . ; adesea substantivat ) 1. Condamnat , pedepsit . 2. Blestemat ; nenorocit , năpăstuit , urgisit . - V.

 

TICĂIT

TICĂÍT^2 , - Ă , ticăiți , - te , adj . ( Despre oameni ) 1. Care lucrează încet , fără spor ; mocăit . 2. ( Pop . ) Nenorocit , necăjit ; sărman , năpăstuit . - V. ticăi ^2 . TICĂÍT^1 , ticăituri , s . n . Faptul de a ticăi ^1 ; bătaie , sunet ritmic al ceasornicului ; zvâcnire , palpitare a inimii . - V. ticăi ^