Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MOȘTENIT
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 22 pentru MOȘTENIT.
MOȘTENÉSC , - EÁSCĂ , moștenești , adj . ( Înv . și reg . ) De moștean ; moșnenesc , răzeșesc . - Moștean + suf . -
MOȘTENÍ , moștenesc , vb . IV . Tranz . 1. A primi un bun pe cale de succesiune , a dobândi prin testament . 2. P . gener . A obține , a
... succesiune , beneficiarul unui drept ; persoană care urmează pe cineva într - un post , într - o demnitate ; succesor , urmaș . 2. Fiu , copil ( în raport cu părinții săi ) . - Moșteni
ÓCINĂ , ocini , s . f . ( Înv . și pop . ) Bucată de pământ moștenită ; moștenire ,
PATRIMONIÁL , - Ă , patrimoniali , - e , adj . Care aparține unui patrimoniu , privitor la un patrimoniu ; care se moștenește , ereditar ; de
PATRIMÓNIU , patrimonii , s . n . 1. ( Jur . ) Totalitatea drepturilor și a obligațiilor cu valoare economică , precum și a bunurilor materiale la care se referă aceste drepturi , care aparțin unei persoane ( fizice sau juridice ) ; ( sens curent ) bun moștenit prin lege de la părinți ( sau de la rude ) ; avere părintească . 2. Totalitatea bunurilor care aparțin colectivității și sunt administrate de către organele statului ; bun
PATROCLÍN , - Ă , patroclini , - e , adj . ( Biol . ; despre organisme ) Care a moștenit predominant caractere
PREFORMÁȚIE , preformații , s . f . ( Înv . ) Conformație moștenită ;
ROTACÍSM , rotacisme , ( 2 ) s . n . 1. Fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane intervocalice în " r " . 2. Transformarea , în limba română , a lui " n " intervocalic în " r " , la cuvintele moștenite din limba
STRĂMOȘÉSC , - EÁSCĂ , strămoșești , adj . Care aparține strămoșilor , privitor la strămoși ; moștenit de la strămoși ; ancestral , străvechi , străbun , străbunesc . - Strămoș + suf . -