Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MITA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru MITA.

MITUI

... MITUÍ , mituiesc , vb . IV . Tranz . A da cuiva mită . - Mită

 

ÎNVÂRTIT

... Ă învârtiți , - te , adj . , subst . 1. Adj . Înfășurat , răsucit . 2. S . m . Fig . ( Fam . ) Persoană care s - a eschivat ( prin favoritism , dare de mită etc . ) de la obligațiile militare ( în timp de război ) ; persoană care a ajuns la o situație materială sau socială bună , prin mijloace dubioase ...

 

ȘPAGĂ

... ȘPÁGĂ^2 s . f . v . spangă . ȘPÁGĂ^1 s . f . ( Fam . ) Bacșiș , mită

 

ȘPERȚ

... a - i câștiga bunăvoința , în special pentru a - l determina să - și îndeplinească ( mai cu râvnă ) sau să - și încalce obligațiile de serviciu ; mită

 

MITĂ

MÍTĂ , mite , s . f . Sumă de bani sau obiecte date ori promise unei persoane , cu scopul de a o determina să - și încalce obligațiile de serviciu sau să le îndeplinească mai conștiincios ; șperț , șpagă ^

 

MITUIALĂ

... MITUIÁLĂ , mituieli , s . f . Mituire ; ( concr . ) mită

 

NEMITE

NÉMITE adv . ( Rar ) Cu atât mai puțin ; darămite . [ Acc . și : nemíte ] - Ne - + [ dară ]

 

PASĂMITE

PÁSĂMITE adv . ( Pop . ) Pesemne , probabil , se pare , se vede că . . . ; într - adevăr . Păsa ^1 + mite ( înv . " darămite " , et .

 

RUȘFET

... RUȘFÉT , rușfeturi , s . n . 1. Mită

 

SFĂNȚUI

... SFĂNȚUÍ , sfănțuiesc , vb . IV . Tranz . ( Fam . ) 1. A mitui . 2. A lua mită