Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MINISTRU
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 18 pentru MINISTRU.
... EX - MINÍSTRU , ex - miniștri , s . m . Fost ministru . - Ex - + ministru
... MINISTERIÁL , - Ă , ministeriali , - e , adj . Care aparține unui ministru sau unui minister , privitor la un ministru sau la un minister , emis de un ministru sau de un minister ; de ministru
... s . n . 1. Organ central al administrației de stat care conduce o anumită ramură a activității statului și care este condus de un ministru ; instituția respectivă ; p . ext . clădirea în care își are sediul această instituție . 2. ( Înv . ) Funcție de ministru
... MINISTREÁSĂ , ministrese , s . f . ( Fam . și ir . ) Soție de ministru . - Var . ( după alte surse ) ministresă . - Ministru
... AD - INTERIM - INTERIM adj . invar . Care ține locul titularului , care este provizoriu ; interimar . Ministru
CABINÉT , cabinete , s . n . I. 1. Încăpere dintr - o locuință sau dintr - o instituție , folosită pentru exercitarea unei profesiuni . 2. Secție sau serviciu în întreprinderi , în instituții de învățământ etc . , destinate unor studii și consultații de specialitate . Cabinet tehnic . 3. ( În unele țări ) Consiliu de miniștri ; guvern . II. Mobilă de dimensiuni mici , cu sertare , destinată păstrării obiectelor de
GUVÉRN , guverne , s . n . Organ de stat care exercită puterea executivă ; cabinet , consiliu de
... LEGÁȚIE , legații , s . f . Reprezentanță diplomatică permanentă inferioară în rang unei ambasade , condusă de un ministru
... MINISTERIÁBIL , ministeriabili , s . m . ( Rar ) Persoană care aspiră la demnitatea de ministru
... MINISTERIÁT , ministeriate , s . n . ( Rar ) Perioadă în care un guvern sau un ministru