Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MINIM
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 21 pentru MINIM.
GLISÁNT , - Ă , glisanți , - te , adj . ( Tehn . ; despre o suprafață ) Pe care poate aluneca un corp ( printr - o frecare minimă ) ; ( despre o piesă ) care alunecă ( printr - o frecare minimă ) de - a lungul altei piese cu care se află în
... MÍNIMUM s . n . , adv . 1. S . n . Punct , limită , fază reprezentând extrema inferioară . 2. S . n . Cea mai mică cantitate , valoare , intensitate ; minim ^1 . 3. Adv . În cantitatea , timpul , spațiul minim
AGROMÍNIM s . n . ( Ieșit din uz ) Totalitatea lucrărilor agronomice minime , fixate pentru a fi aplicate în mod obligatoriu , în scopul creșterii producției
ANTIFORMÁNT , antiformanți , s . m . ( Fon . ) Zonă de minimă energie , situată între doi formanți
CONTRÁST , contraste , s . n . 1. Opoziție puternică între două sau mai multe lucruri , stări , acțiuni etc . 2. Diferența dintre înnegrirea maximă și cea minimă a unei imagini
... CRONAXÍE s . f . Timpul minim în care are loc o excitație ; timpul în care un curent electric trebuie să parcurgă un nerv , un mușchi etc . , pentru a - l ...
... CVÓRUM , cvorumuri , s . n . Număr minim
DINÁMIC , - Ă , dinamici , - ce , adj . , s . f . I. Adj . 1. ( Mec . ) De mișcare , de forță ; privitor la mișcare , la forță . 2. Plin de mișcare , de acțiune , activ ; care este în continuă ( și intensă ) mișcare , evoluție ; care se desfășoară rapid . II. S . f . 1. Parte a mecanicii care studiază legile mișcării corpurilor ținând seama de masele lor și de forțele care se exercită asupra lor . 2. ( Tehn . ) Raport între valorile maxime și minime ale unui semnal . 3. Dezvoltare intensă , schimbare continuă , bogăție de
ESTEZIOMETRÍE , esteziometrii , s . f . ( Metodă de ) măsurare a sensibilității tactile prin stabilirea distanței minime la care vârfurile esteziometrului , aplicate pe piele , determină două senzații distincte . [ Pr . : - zi -
ETIÁJ , etiaje , s . n . Nivel de referință al unui curs de apă , stabilit pe baza nivelurilor minime anuale pe o perioadă îndelungată de observație și în raport cu care se măsoară cotele apelor . [ Pr . : - ti -