Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MIJLOCIRE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 13 pentru MIJLOCIRE.

COMIS-VOIAJOR

COMÍS - VOIAJÓR , comis - voiajori , s . m . Persoană care se ocupă cu mijlocirea vânzărilor de mărfuri , deplasându - se în diverse locuri în căutarea unor beneficiari . [ Pr . : - vo -

 

COMISIONA

COMISIONÁ , comisionez , vb . I . Tranz . ( Înv . ) A procura ceva prin mijlocirea unui comisionar . [ Pr . : - si -

 

CURTIER

CURTIÉR , curtieri , s . m . Persoană care are ca ocupație mijlocirea tranzacțiilor de bursă . [ Pr . : - ti -

 

INDIRECT

INDIRÉCT , - Ă , indirecți , - te , adj . 1. ( Adesea adverbial ) Care nu este direct , care se produce , apare sau se obține prin mijlocirea cuiva sau a ceva . 2. ( Lingv . ; în sintagmele ) Stil indirect sau vorbire indirectă = procedeu sintactic de redare a spuselor sau gândurilor cuiva prin subordonarea comunicării față de un verb sau de un alt cuvânt de declarație , caracterizat prin prezența în număr mare a elementelor de relație , prin lipsa afectivității etc . Complement indirect = parte de propoziție asupra căreia se răsfrânge în chip indirect ( 1 ) acțiunea verbului . Propoziție completivă indirectă = propoziție care îndeplinește în frază funcția de complement indirect . 3. ( Fin . ; în sintagma ) Impozit indirect = impozit inclus în prețul anumitor obiecte de consum . 4. ( Mil . ; în sintagma ) Tragere indirectă = tragere asupra unor ținte care nu se văd , dirijată cu ajutorul unor calcule

 

INTERCESIUNE

... INTERCESIÚNE , intercesiuni , s . f . ( Rar ) Intervenție în favoarea cuiva ; mijlocire

 

MEDIAȚIE

... MEDIÁȚIE , mediații , s . f . Acțiunea de a media ; mediere , mijlocire ; intervenție a unui stat , a unei organizații internaționale ori a unei persoane oficiale pentru rezolvarea pașnică a conflictelor ...

 

MEDIERE

... MEDIÉRE , medieri , s . f . Mijlocire

 

NEMIJLOCIT

NEMIJLOCÍT , - Ă , nemijlociți , - te , adj . , adv . ( Care se face ) fără mijlocirea vreunei persoane , fără interpunerea vreunei fapte , întâmplări etc . din afară , pe o cale neocolită , direct . - Ne - +

 

RECOMBINARE

RECOMBINÁRE , recombinări , s . f . ( Fiz . ) Neutralizare reciprocă a purtătorilor de sarcină electrică de semn contrar , produsă fie direct , la întâlnirea acestora , fie indirect , prin mijlocirea unei particule neutre . - V.

 

SINDICALISM

SINDICALÍSM s . n . 1. Doctrină anticapitalistă de la sfârșitul sec . XIX și începutul sec . XX , care considera sindicatele cea mai puternică formă de organizare a muncitorilor și unica organizație necesară în lupta pentru construirea unei societăți noi ; anarhosindicalism . 2. Sistem de organizare a muncitorilor prin mijlocirea sindicatelor ; mișcare

 

   Următoarele >>>