Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru METAFIZICĂ

 Rezultatele 1 - 5 din aproximativ 5 pentru METAFIZICĂ.

METAFIZIC

METAFÍZIC , - Ă , metafizici , - ce , s . f . , s . m . , adj . 1. S . f . Parte a filozofiei având drept obiect cunoașterea absolută , studierea fenomenelor care nu pot fi percepute cu simțurile noastre , care depășesc cadrul experienței . 2. S . m . ( Înv . ) Metafizician . 3. Adj . Care aparține metafizicii ( 1 ) , privitor la metafizică ; care nu poate fi perceput cu simțurile noastre , depășind cadrul realității ; conform cu principiile metafizicii (

 

METAFIZICIAN

METAFIZICIÁN , - Ă , metafizicieni , - e , s . m . și f . Filozof care se ocupă de metafizică ; adept al concepțiilor metafizice . [ Pr . : - ci -

 

FINITISM

FINITÍSM s . n . Concepție metafizică care susține că universul este

 

INFINITISM

INFINITÍSM s . n . Concepție metafizică care admite că universul este infinit . - Infinit + suf . -

 

TRĂIRE

TRĂÍRE s . f . 1. Faptul de a trăi ; viețuire . 2. Proces sufletesc , experiență sufletească ( trăite cu intensitate ) . 3. Metodă metafizică de cunoaștere care pretinde că se poate ajunge la cunoașterea întregii realități pe baza experienței psihice subiective ; totalitatea proceselor psihice care servesc ca mijloc de cunoaștere , ale acestei