Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MATERIE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 274 pentru MATERIE.

CORIGENT

CORIGÉNT , - Ă , corigenți , - te , adj . , s . m și f . ( Elev sau student ) care , la încheierea anului școlar , nu a obținut notă de trecere la una sau două materii și care urmează să dea toamna , din nou , examen la materia sau materiile respective . [ Var . : corijent , - ă adj . , s . m . și

 

FIZIC

... special activității musculare . 2. S . n . Aspectul exterior al unei persoane ; constituție naturală a unei persoane . 3. Adj . Care aparține materiei , privitor la materie ; material ; concret . 4. S . f . Știință fundamentală din ciclul științelor naturii care studiază proprietățile și structura materiei , formele mișcării ei și legile generale ale fenomenelor ...

 

HAOS

HÁOS , haosuri , s . n . 1. Stare primitivă , de neorganizare , în care , după cum presupuneau cei vechi , s - ar fi aflat materia înainte de apariția universului cunoscut de om ; ( în unele concepții teogonice ) spațiu nemărginit , cufundat în beznă și umplut de " neguri " , în care s - ar fi găsit , într - un amestec confuz , elementele și materia înainte de organizarea lumii ; stare de dezordine , primordială a materiei . 2. Stare generală de mare confuzie , dezordine mare , învălmășeală , neorganizare . [ Var . : ( înv . ) cáos s .

 

OBIECT

... OBIÉCT , obiecte , s . n . 1. Corp solid , de obicei prelucrat , care are o anumită întrebuințare . 2. Element , materie asupra căreia e îndreptată gândirea , activitatea intelectuală a omului . 3. Ceea ce formează materia unei discipline , disciplină de studiu ; materie

 

ABIOGENEZĂ

ABIOGENÉZĂ s . f . Concepție după care originea materiei vii trebuie căutată în materia fără viață . [ Pr . : - bi -

 

AFUNDAT

... AFUNDÁT , - Ă , afundați , - te , adj . 1. Care a intrat adânc într - un lichid sau într - o materie moale , care e acoperit bine de un lichid sau de o materie

 

ANTIMATERIE

... dar , în situația în care ar intra în contact cu materia propriu - zisă , ambele s - ar anihila spontan , degajând o mare cantitate de energie . - Anti - + materie

 

CAPACITATE

CAPACITÁTE , capacități , s . f . 1. Volum al unui recipient . 2. Însușirea de a fi încăpător ; mărime care reprezintă cantitatea maximă de materii sau de energie pe care o poate acumula un corp , un sistem etc . 3. Posibilitatea pe care o are un corp , un sistem etc . de a acumula o cantitate de materii sau de energie . 4. Posibilitatea de a lucra într - un domeniu , de a realiza ceva . 5. Însușirea de a face acte juridice

 

DEJECȚIE

DEJÉCȚIE , dejecții , s . f . 1. Evacuare a excrețiilor din organism , în special a materiilor fecale ; ( concr . ) materia fecală evacuată . 2. ( În sintagma ) Con de dejecție = formă de relief cu aspect de evantai , alcătuită din bolovănișuri , pietrișuri , nisip și argilă depozitate de torenți și râuri acolo unde se produce o schimbare de pantă . [ Var . : dejecțiúne s .

 

DEMATERIALIZA

DEMATERIALIZÁ , dematerializéz , vb . I . Tranz . și refl . A face să piardă sau a pierde caracteristicile materiei sau chiar materia . [ Pr . : - ri -

 

   Următoarele >>>