Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MARITIM

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 23 pentru MARITIM.

ÎNCRUCIȘA

ÎNCRUCIȘÁ , încrucișez , vb . I . 1. Tranz . A pune , a așeza cruciș ; a cruci . 2. Refl . recipr . A trece unul pe lângă altul , venind din direcții diferite . 3. Intranz . ( Franțuzism , despre nave ) A naviga în larg pentru a supraveghea liniile maritime de comunicație ; p . gener . a naviga . 4. Tranz . A împerechea diferite animale sau plante pentru a obține urmași cu însușiri superioare . - În +

 

ȘALAND

ȘALÁND , șalande , s . n . Navă de construcție specială , remorcată sau autopropulsată , folosită în lucrările hidrotehnice , fluviale sau maritime , pentru transportul unor materiale etc . [ Var . : șalándă s .

 

CARGOBOT

CARGOBÓT , cargoboturi , s . n . Navă maritimă comercială destinată transportului de mărfuri la mare distanță ;

 

CRUCIERĂ

CRUCIÉRĂ , cruciere , s . f . Acțiune de luptă dusă de una sau mai multe nave de luptă pe căi îndepărtate de comunicație maritimă ale inamicului , sistematic și pe timp mai îndelungat , în scopul dezorganizării transporturilor acestuia . [ Pr . : - ci -

 

DERIVĂ

DERÍVĂ , derive , s . f . 1. Unghiul dintre direcția de deplasare dorită a unui avion sau a unei nave și direcția reală de deplasare determinată de vânt ( la avioane ) sau de curenții maritimi ( la nave ) . 2. ( Tehn . ) Abatere într - un singur sens a valorii unei mărimi față de valoarea inițială . 3. Unghi format de planul de tragere cu planul de ochire , servind la tragerile indirecte . 4. Partea fixă a ampenajului vertical al unui avion , al unui planor

 

EPAGOG

EPAGÓG , epagogi , s . m . Arbitru care reglementa anumite chestiuni maritime la vechii

 

ESCADRĂ

ESCÁDRĂ , escadre , s . f . Mare unitate de nave de luptă a forțelor maritime

 

ESTACADĂ

... vapoarele care nu pot acosta la chei . 2. Baraj construit de - a curmezișul unui curs de apă sau la intrarea într - un port maritim

 

FAR

FAR , faruri , s . n . 1. Construcție înaltă prevăzută cu o sursă de lumină puternică , pentru semnalarea la distanță a punctelor importante situate de - a lungul liniilor de navigație maritimă . 2. Corp de iluminat ( la automobile , locomotive etc . ) care proiectează lumina într - o anumită direcție sub forma unui fascicul

 

FIORD

... FIÓRD , fiorduri , s . n . Golf maritim

 

   Următoarele >>>