Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MÂNTUIT
Rezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru MÂNTUIT.
MÂNTUITÓR , - OÁRE , mântuitori , - oare , adj . 1. ( Adesea substantivat ) Care mântuie ( 1 ) , salvează . 2. ( Rar ) Care mântuie ( 2 ) , care vindecă ; tămăduitor . 3. ( În limbaj bisericesc ) Care mântuie ( 3 ) , izbăvește ( de păcate ) ;
... MÂNTUÍRE , mântuiri , s . f . Acțiunea de a ( se ) mântui și rezultatul ei ; mântuință . [ Pr . : - tu - i - ] - V. mântui
... A ( se ) scăpa , a ( se ) salva , a ( se ) descotorisi ( de ceva rău ) . 2. Refl . ( În limbajul bisericesc ) A se mântui , a se purifica . 3. Tranz . ( Fam . ) A omorî . 4. Tranz . și refl . A face să rămână sau a ...
... a face să fie sau a fi gata ; a ( se ) termina , a ( se ) sfârși , a ( se ) mântui
... izbăvesc , vb . IV . Tranz . și refl . ( Pop . ) A scăpa ( dintr - o primejdie , boală etc . ) ; a ( se ) salva , a ( se ) mântui
IZBĂVÍT , - Ă , izbăviți , - te , adj . ( Pop . ) Scăpat , salvat ; mântuit . - V.
... MÂNTUIÁLĂ , mântuieli , s . f . De mântuială ( În loc . adj . și adv . ) = superficial , grăbit , prost . [ Pr . : - tu - ia - ] - Mântui
... MÂNTUÍNȚĂ , mântuințe , s . f . ( Înv . ) Mântuire . [ Pr . : - tu - in - ] - Mântui