Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LOVITURĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 136 pentru LOVITURĂ.

BĂTAIE

... BĂTÁIE , bătăi , s . f . I. 1. Lovitură repetată dată de cineva cuiva cu mâna sau cu un obiect . 2. ( Înv . ) Luptă , bătălie . 3. ( În expr . ) A pune ( ceva ) la bătaie ... a fi cheltuit sau consumat ; b ) a risca ( ceva ) . II. 1. Lovire , izbire ( repetată ) a unui obiect de altul . 2. Lovitură dată într - un obiect ( cu mâna , cu ciocanul etc . ) 3. Zgomot ( ritmic ) produs de un motor sau de un mecanism în funcție . 4. Distanță până ...

 

PUNCER

PÚNCER , punceri , s . m . Boxer al cărui mod de a boxa se bazează mai mult pe lovituri aplicate adversarului și mai puțin ( sau deloc ) pe evitarea loviturilor acestuia . [ Acc . și : puncér , var . ( după alte surse )

 

PUNCI

... PUNCI ^2 , punciuri , s . n . Aptitudinea unui boxer de a executa lovituri puternice , decisive ; lovitură puternică , decisivă aplicată adversarului de un boxer . PUNCI ^1 , punciuri , s . n . Băutură făcută dintr - un amestec de rom sau alte băuturi alcoolice cu zahăr ...

 

ȘART

... ȘART ^1 interj . Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură

 

ȘFICHIUITURĂ

... ȘFICHIUITÚRĂ , șfichiuituri , s . f . Lovitură

 

ȘUT

... ȘUT ^3 , - Ă adj . v . ciut . ȘUT ^2 , șuturi , Lovitură ( puternică ) dată cu piciorul , cu mâna , cu capul sau cu un instrument special în minge , la anumite jocuri sportive . ȘUT ^1 , șuturi , s . n . Durata ...

 

AȘTERNE

... pe jos , a ( se ) culca la pământ . 5. Tranz . A trânti , a culca pe cineva la pământ ( printr - o lovitură

 

ACOLADĂ

... formă de arc , orizontal sau vertical , prin care se arată că mai multe cuvinte , formule , portative muzicale etc . sunt legate între ele . 2. Îmbrățișare sau lovitură

 

ARDE

... o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte ; a ( se ) frige . 2. Tranz . Fig . A da o lovitură

 

ARMAȘ

ARMÁȘ , armași , s . m . 1. ( În evul mediu , în Țara Românească și Moldova ) Dregător domnesc , însărcinat cu paza temnițelor , cu aplicarea pedepselor corporale și cu aducerea la îndeplinire a pedepselor capitale . 2. ( În sintagma ) De - a armașul = numele unui joc de copii în care un participant aplică celorlalți lovituri la palmă cu o batistă înnodată . - Armă + suf . -

 

   Următoarele >>>