Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LINIE
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 177 pentru LINIE.
TRĂSÚRĂ , trăsuri , s . f . 1. Vehicul pe patru roți , cu arcuri , tras de cai și folosit la transportul persoanelor . 2. ( Astron . ; pop . ; art . ) Constelația Vizitiul . 3. ( Înv . ) Linie a feței ; trăsătură ( 1 ) . 4. ( Înv . ) Linie de hotar între două proprietăți . 5. ( Rar ; în sintagma ) Trăsură de unire = liniuță de unire . - Tras + suf . -
VÍZĂ^2 , vize , s . f . Pește de apă dulce , asemănător cu cega , cu botul scurt , conic și rotunjit ( Acipenser nudiventris ) . Cf . rus . %viz% . VÍZĂ^1 , vize , s . f . Însemnare , parafă etc . trecută de o autoritate pe un act , pentru a - i da valabilitate , pentru a - i confirma primirea etc . VÍZĂ^3 , vize , s . f . Linie formată din prelungirea razei vizuale , printr - un aparat topografic , până la un anumit punct de pe teren ; p . ext . linie trasată pe o planșetă și care unește locul unde se află aparatul de observare cu punctul vizat . - După fr .
... față . 3. S . m . Persoană care , prin activitatea sau prin lucrările sale , a pregătit activitatea altora ; precursor . 4. S . m . ( Sport ) Jucător din linia
ÎNTORTOCHEÁ , întortochez , vb . I . 1. Refl . ( Despre drumuri , ape etc . ) A avea o linie sinuoasă , cotită . 2. Tranz . A complica , a încâlci un lucru , o
... ȘELF , șelfuri , s . n . Regiune a fundului bazinelor oceanice , cuprinsă între linia
ȘERPUÍ , șerpuiesc , vb . IV . Intranz . A avea sau a forma ( în mișcare ) o linie unduitoare , ca mersul șarpelui . - Șarpe + suf . -
ȘERPUITÓR , - - OÁRE , șerpuitori , - oare , adj . Care șerpuiește ; care descrie o linie ondulată ; șerpuind ; șerpuit ; sinuos . [ Pr . : - pu - i - ] - Șerpui + suf . -
ȘIR , șiruri , s . n . 1. Grup , mulțime de ființe sau de lucruri dispuse în succesiune , desfășurate în linie ( dreaptă ) ; rând , șirag ( 1 ) . 2. Succesiune de fapte , evenimente , unități de timp etc . Șir de întâmplări . 3. Desfășurare continuă și regulată , înlănțuire logică a ideilor , a faptelor într - o expunere , într - o relatare ; fir . 4. ( Mat . ) Mulțime infinită , ordonată , ale cărei elemente pot fi puse în corepondență cu mulțimea numerelor naturale . - Refăcut după șire ( pl . lui
ȘPIȚ ^2 , șpițuri , s . n . 1. ( Tehn . ) Unealtă formată dintr - o bară de oțel cu vârful ascuțit , folosită la găurirea pietrelor naturale și artificiale sau la prelucrarea suprafeței lor . 2. ( Tipogr . ) Linie simplă sau înflorată , care se pune ca ornament la sfârșitul articolelor sau al capitolelor . 3. Nume dat extremității ascuțite sau muchiei unor obiecte , construcții etc . 4. ( Reg . ) Țigaret scurt . ȘPIȚ ^1 , șpiți , s . m . Numele unei rase de câini de talie mică , cu păr pufos , cu urechi drepte și bot ascuțit ; câine din această
ȘTERS ^2 , ȘTEÁRSĂ , șterși , - se , adj . 1. ( Despre cuvinte , fragmente dintr - un text etc . ) Care nu se vede bine ; care a fost ras , tăiat cu o linie , suprimat . 2. Lipsit de culoare , de strălucire ; neclar , spălăcit , palid . 3. Care și - a pierdut forma , aspectul ; tocit . 4. Fig . ( Despre sunete , glas ) Lipsit de rezonanță ; stins . - V. șterge . ȘTERS ^1 s . n . Faptul de a șterge . - V.
ȚĂRÚȘ , țăruși , s . m . Par scurt , ascuțit la un capăt , care se înfige în pământ și care servește pentru a fixa sau a lega ceva de el sau pentru a stabili un hotar , o linie de demarcație etc . - Et .