Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LINIAT
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 177 pentru LINIAT.
LÍNIE , linii , s . f . 1. Trăsătură simplă și continuă ( de forma unui fir ) făcută pe o suprafață cu tocul , cu creta , cu creionul etc . 2. Trăsătură reală sau imaginară care indică o limită , o direcție sau leagă ( pe o hartă , pe un plan etc . ) diferite puncte în spațiu . 3. ( Fam . ) Fiecare dintre subdiviziunile gradelor marcate pe un termometru ; liniuță . 4. Riglă . 5. Unitate de măsură de lungime folosită în țările românești , egală cu a zecea parte dintr - un deget . 6. ( În loc . ) În linie = în șir drept , în rând , în aliniere . 7. ( Livr . ) Rând de cuvinte într - o pagină scrisă . 8. Succesiune , serie a strămoșilor sau a descendenților ; filiație . 9. Sistem ( sau parte a unui sistem ) de fortificații , de adăposturi și de baraje militare destinate să întărească apărarea unui teritoriu , a unui punct strategic etc . 10. ( Adesea urmat de determinări care arată felul ) Ansamblu al instalațiilor și al rețelei de șine pe care circulă trenurile , tramvaiele sau metrourile ; porțiune delimitată dintr - o asemenea rețea . 11. Itinerar , traseu ( al unui serviciu de transport ) . 12. Ansamblu de fire , de cabluri etc . care fac legătura între două sau mai multe puncte . 13. ( ...
LINIÁ , liniez , vb . I . Tranz . A trage , a trasa linii ( drepte și regulate ) pe hârtie . [ Pr . : - ni -
CURB , - Ă , curbi , - e , adj . , s . f . I. Adj . ( Despre linii ) În formă de arc ; arcuit , încovoiat ; ( despre un plan ) boltit . II. S . f . 1. Figură geometrică având o singură dimensiune ; linie care nu este dreaptă . 2. Linie care reprezintă grafic o relație între două mărimi variabile , trecute una în abscise și cealaltă în ordonate . 3. Porțiune din traseul unei căi de comunicație terestră cu axa curbă ( I ) , care racordează două aliniamente continuative ale căii respective . 4. Linie care descrie grafic fazele succesive ale variațiilor unui fenomen . Curbă de temperatură . 5. ( În sintagmele ) Curbă de nivel = linie de pe o hartă care unește punctele de egală altitudine , căpătând valoare în raport cu un anumit plan de referință ( de obicei nivelul mării ) . Curbă batimetrică = linie de pe o hartă care unește punctele de egală adâncime ale reliefului fundului apelor ( oceane , mări , lacuri ) . 6. ( Ec . pol . ; în sintagma ) Curbă de sacrificiu = denumire dată în 1931 - 1933 , în România , reducerii salariilor și pensiilor muncitorilor și funcționarilor
CERC , cercuri , s . n . I. 1. Figură geometrică plană formată din mulțimea tuturor punctelor egal depărtate de un punct fix ; circumferință ; suprafață limitată de această figură . 2. Figură , desen , linie sau mișcare în formă de cerc ( I 1 ) . 3. Linie în formă de arc . 4. Fig . Sferă , întindere , cuprins , limită ( de cunoștințe , de atribuții , de ocupații etc . ) II. Nume dat unor obiecte de lemn , de metal etc . în formă de linie circulară . 1. Bandă subțire de metal sau de lemn care înconjură un butoi cu doage pentru strângerea și consolidarea acestora . 2. Bandă subțire ( de metal ) cu care se consolidează un cufăr , un geamantan etc . 3. Șină de fir fixată în jurul roților de lemn ale vehiculelor , pentru a consolida obezile și pentru a servi ca piesă de uzură la rulare . 4. Obiect de lemn de formă circulară , pe care îl rulează copiii lovindu - l cu un bețișor . 5. ( Înv . ) Diademă . III. Disc gradat , întrebuințat la unele instrumente de măsură pentru calcularea unghiurilor . Cerc de busolă . IV. Grup de oameni legați între ei prin interese comune ori prin legături de rudenie sau de
ALINIÁ , aliniez , vb . I . 1. Tranz . și refl . A ( se ) așeza în linie dreaptă . 2. Refl . ( Despre țări ) A se asocia într - o grupare pe baza unui tratat . 3. Tranz . A ajusta elementele componente ale unui sistem pentru a - i asigura o bună funcționare . [ Pr . : - ni - a ] - A ^3 + linie ( după fr .
BARIÉRĂ , bariere , s . f . 1. Bară mobilă care arată că trecerea peste o șosea , peste o linie ferată etc . este oprită temporar ; p . ext . loc unde se întretaie o șosea cu o linie ferată . 2. Punct de intrare în oraș , unde se încasau altădată taxele pentru mărfurile aduse spre vânzare ; p . ext . periferie . [ Pl . : - ri -
CENTÚRĂ , centuri , s . f . 1. Curea ( lată ) de piele , de pânză etc . cu care se încinge talia ; cordon , cingătoare . 2. ( Anat . ) Ansamblu osos prin care extremitățile se leagă de trunchi . 3. ( Sport ) Linie orizontală , imaginară , la nivelul ombilicului , care marchează limita sub care loviturile la box sunt nepermise de regulament . 4. ( Astron . ; în sintagma ) Centură de radiație = fiecare dintre zonele din jurul Pământului în care radiația corpusculară ionizantă este atât de intensă , încât prezintă nocivitate pentru cosmonauți . 5. ( În sintagma ) Centură de fortificații = linie de lucrări de apărare din beton armat și metal , construită în jurul unei localități . 6. Grindă orizontală rezemată pe toată lungimea ei pe zidurile unei clădiri , în vederea realizării legăturii dintre ziduri . 7. ( Constr . ) Brâu de beton pe care se fixează planșeul clădirilor . 8. Fâșie continuă de tablă de oțel care formează bordajul unei
CURBILÍNIU , - IE , curbilinii , adj . Care urmează o linie curbă ; alcătuit din ( sau închis între ) linii curbe . - Curb ( ă ) + linie ( după fr .
DIAGONÁL , - Ă , diagonali , - e , s . f . , adj . I. S . f . 1. Segment de dreaptă care unește două unghiuri ( sau vârfuri ) nealăturate ale unui poligon sau două vârfuri ale unui poliedru aflate pe fețe diferite . 2. Porțiune de linie de cale ferată sau de tramvai care taie oblic mai multe linii paralele dintr - o stație , pentru a permite trecerea vagoanelor de pe o linie pe alta . 3. Bară înclinată care leagă două noduri ale tălpilor opuse ale unei grinzi cu zăbrele . II. Adj . Care unește vârfurile a două unghiuri nealăturate ale unui poligon sau două vârfuri ale unui poliedru aflate pe fețe diferite ; care este în formă de diagonală ; curmeziș ; cruciș . [ Pr . : - di -
GARÁJ , garaje , s . n . 1. Clădire sau încăpere ( special amenajată ) pentru adăpostirea ( și întreținerea ori repararea ) autovehiculelor . 2. ( în sintagma ) Linie de garaj = linie ferată pe care sunt dirijate vagoanele când trebuie să staționeze mai multă vreme într - o gară sau care face legătura între locul de încărcare și descărcare a vagoanelor și liniile pe care circulă efectiv