Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LIMITAT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 153 pentru LIMITAT.

LIMITA

LIMITÁ , limitez , vb . I . Tranz . și refl . A ( se ) fixa între anumite limite sau granițe ; a ( se ) mărgini , a ( se ) restrânge , a ( se )

 

CERC

CERC , cercuri , s . n . I. 1. Figură geometrică plană formată din mulțimea tuturor punctelor egal depărtate de un punct fix ; circumferință ; suprafață limitată de această figură . 2. Figură , desen , linie sau mișcare în formă de cerc ( I 1 ) . 3. Linie în formă de arc . 4. Fig . Sferă , întindere , cuprins , limită ( de cunoștințe , de atribuții , de ocupații etc . ) II. Nume dat unor obiecte de lemn , de metal etc . în formă de linie circulară . 1. Bandă subțire de metal sau de lemn care înconjură un butoi cu doage pentru strângerea și consolidarea acestora . 2. Bandă subțire ( de metal ) cu care se consolidează un cufăr , un geamantan etc . 3. Șină de fir fixată în jurul roților de lemn ale vehiculelor , pentru a consolida obezile și pentru a servi ca piesă de uzură la rulare . 4. Obiect de lemn de formă circulară , pe care îl rulează copiii lovindu - l cu un bețișor . 5. ( Înv . ) Diademă . III. Disc gradat , întrebuințat la unele instrumente de măsură pentru calcularea unghiurilor . Cerc de busolă . IV. Grup de oameni legați între ei prin interese comune ori prin legături de rudenie sau de

 

GRANIȚĂ

GRÁNIȚĂ , granițe , s . f . Limită care desparte două state ; frontieră , hotar , limită

 

INFRAROȘU

... INFRARÓȘU , - IE , infraroșii , adj . , s . n . 1. Adj . ( În sintagma ) Radiații infraroșii = radiații electromagnetice invizibile , penetrante , cu efect termic pronunțat , situate în spectru între limita roșie a domeniului luminii vizibile și microundele radioelectrice . 2. S . n . Domeniu spectral al radiațiilor infraroșii , situat între limita

 

LIMITĂ

LÍMITĂ , limite , s . f . 1. Punct extrem , margine ( a unei suprafețe , a unui obiect etc . ) . 2. ( În sintagma ) Limită teritorială = linie care delimitează teritoriul unui stat , al unei provincii , al unei regiuni etc . ; graniță , hotar . Limită silabică = locul unde se termină o silabă și începe alta în fluxul vorbirii . 3. Fig . Punct până la care pot ajunge posibilitățile , facultățile , mijloacele etc .

 

LIMITATOR

... etc . care împiedică automat ca o mărime fizică să depășească o limită dată ; limitor . 2. ( Rad . ) Circuit electronic cu ajutorul căruia se realizează limitarea semnalelor . - Limita

 

MĂRGINIT

MĂRGINÍT , - Ă , mărginiți , - te , adj . 1. Limitat , redus . 2. Fig . ( Despre oameni ) Lipsit de inteligență ; limitat , redus , prost ; ( despre calități intelectuale , sufletești etc . ) lipsit de agerime , de

 

MĂSURĂ

MĂSÚRĂ , măsuri , s . f . I. 1. Valoare a unei mărimi , determinată prin raportarea la o unitate dată ; măsurare , determinare . 2. Unitate convențională pentru măsurarea dimensiunilor , cantităților , volumelor etc . ; vas , aparat etc . care reprezintă această unitate convențională . Instrument ( sau aparat ) de măsură = instrument ( sau aparat ) cu care se măsoară . 3. Cantitate determinată , întindere limitată . 4. Cea mai mică diviziune care stă la baza organizării și grupării duratei sunetelor muzicale și care se notează printr - o fracție plasată la începutul primului portativ . 5. Unitate metrică compusă dintr - un anumit număr de silabe accentuate și neaccentuate sau ( în metrica antică ) dintr - un anumit număr de silabe lungi și scurte , care determină ritmul unui vers . 6. ( Fil . ) Categorie a dialecticii care reflectă legătura dintre cantitate și calitate , cuprinzând intervalul în limitele căruia schimbările cantitative pe care le suferă un anumit lucru sau fenomen nu duc la o transformare a calității lui . II. Fig . 1. ( Mai ales la pl . ) Dispoziție , procedeu , mijloc întrebuințat pentru realizarea unui anumit scop ; hotărâre , prevedere . 2. Capacitate ; valoare , putere , grad . 3. Limită , punct extrem până la care se poate concepe , admite sau până la care este posibil ceva ; moderație , cumpătare ,

 

PLAFON

PLAFÓN , plafoane , s . n . 1. Suprafață interioară a planșeului superior al unei încăperi ; tavan , bagdadie . 2. Cifră - limită , limită valorică ( maximă ) în cadrul unor operații financiare , care nu poate fi depășită . 3. Nivel maxim al unei mărimi ( viteză , turații etc . ) pe care îl poate atinge un sistem tehnic . 4. Înălțime la care se găsește , la un moment dat , suprafața inferioară norilor față de sol . 5. Altitudine maximă la care se poate urca o

 

PUPILĂ

PUPÍLĂ , pupile , s . f . 1. Deschizătură rotundă din mijlocul irisului , prin care se face adaptarea vederii în funcție de luminozitate , de distanță etc . ; lumina ochiului . 2. ( Fiz . , în sintagmele ) Pupilă de intrare = deschidere reală sau o imagine a sa care limitează cantitatea de lumină care pătrunde într - un instrument optic . Pupilă de ieșire = deschidere reală sau o imagine a sa care limitează conul de raze de lumină emergente dintr - un sistem

 

   Următoarele >>>