Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LILIACHIU

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 25 pentru LILIACHIU.

ȘOFRĂNEL

ȘOFRĂNÉL , șofrănei , s . m . 1. Plantă erbacee cu frunze liniare , cu florile albastre - liliachii ; șofran ( 2 ) ( Crocus banaticus ) . 2. ( Bot . ) Șofrănaș . - Șofran + suf . -

 

BĂTRÂNIȘ

BĂTRÂNÍȘ s . m . Plantă erbacee cu frunze lanceolate , cu flori albastre sau liliachii , cultivată ca plantă ornamentală ( Erigeron canadensis ) . - Bătrân + suf . -

 

BRÂNDUȘĂ

BRÂNDÚȘĂ , brândușe , s . f . 1. Plantă erbacee cu flori violete în formă de pâlnie , care înflorește primăvara timpuriu ( Crocus heuffelianus ) . 2. ( În sintagma ) Brândușă galbenă = plantă erbacee perenă cu florile galbene - aurii , ocrotită de lege ( Crocus moesiacus ) . 3. Plantă veninoasă din familia liliaceelor , cu frunze mari alungite și cu flori roșietice sau liliachii , care înflorește toamna și care este folosită în medicină ( Colchicum autumnale ) ; floarea -

 

CHIMION

CHIMIÓN s . m . 1. Plantă erbacee umbeliferă cu frunze penate și cu nori mici , albe - liliachii , ale cărei semințe aromatice se întrebuințează în medicină , în bucătărie și la fabricarea lichiorurilor ; chimen ( Carum carvi ) . 2. Compus : chimion - de apă ( sau - de - baltă ) = mărăraș . [ Pr . : mi -

 

CIMBRU

CÍMBRU s . m . Plantă erbacee cu flori liliachii sau albe punctate cu roșu , cu frunze înguste și ascuțite , aromate , folosite drept condiment ( Satureja

 

CIUMĂREA

CIUMĂREÁ , ciumărele , s . f . Plantă erbacee medicinală cu frunze alterne și cu flori liliachii grupate în ciorchini ( Galega

 

DORITOR

DORITÓR , - OÁRE , doritori , - oare , adj . , s . f . 1. Adj . Care dorește să facă , să obțină ceva ; dornic de ceva . 2. S . f . Plantă erbacee târâtoare cu flori mici , albastre sau liliachii ( Veronica hederifolia ) . - Dori + suf . -

 

GREGHETIN

GREGHETÍN , greghetini , s . m . Plantă erbacee perenă cu frunze palmate și lobate , cu flori mari , albastre , liliachii sau albe ( Geranium pratense ) . - Et .

 

IARBĂ

IÁRBĂ , ierburi , ( 2 ) s . f . 1. Nume generic dat plantelor erbacee , anuale sau perene , cu părțile aeriene verzi , subțiri și mlădioase , folosite pentru hrana animalelor . 2. Buruieni de tot felul . 3. Pajiște . 4. Compuse : iarbă - de - mare = plantă erbacee cu frunze liniare și cu flori verzi , care crește pe fundul mării și ale cărei frunze uscate sunt folosite în tapițerie ; zegras ( Zostera marina ) ; iarba - broaștei = mică plantă acvatică , cu frunze rotunde , lucitoare , care ( datorită pețiolului lung ) plutesc la suprafața apei , și cu flori albe ( Hydrocharis morsus - ranae ) ; iarba - ciutei = plantă perenă din familia compozeelor , cu flori galbene dispuse în capitule ( Doronicum austriacum ) ; iarba - fiarelor = a ) plantă erbacee veninoasă , cu frunze opuse , acoperite cu peri , cu flori albe - gălbui ( Cynanchum vincetoxicum ) ; b ) ( în basme ) iarbă cu putere miraculoasă , cu ajutorul căreia se poate deschide orice ușă încuiată ; p . ext . putere supranaturală , care poate ajuta la ceva greu de obținut ; iarba - găii = plantă erbacee cu frunze dințate , acoperite cu peri aspri , cu flori galbene ( Picris hieracioides ) ; iarbă - creață = izmă - creață ; iarbă - deasă = plantă erbacee cu tulpini subțiri , cu frunze înguste și flori verzi , dispuse în panicule ( Poa nemoralis ) ; iarbă - grasă = plantă erbacee cu tulpina ramificată și întinsă pe pământ , ...

 

LILA

... LILÁ adj . invar . ( Livr . ) Violet , liliachiu

 

   Următoarele >>>