Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru JUSTIFICAT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 32 pentru JUSTIFICAT.

JUSTIFICA

JUSTIFICÁ , justífic , vb . I . 1. Tranz . A arăta că ceva este just ( 1 ) , legitim , a demonstra justețea unui lucru ; a îndreptăți ; a motiva . 2. Refl . A da explicații cu privire la o atitudine , o acțiune etc ; a se dezvinovăți . 3. Tranz . A dovedi întrebuințarea legală a unor sume de bani , a unor materiale

 

JUSTIFICAȚIE

JUSTIFICÁȚIE , justificații , s . f . Justificare . [ Var . : justificațiúne s .

 

JUSTIFICAȚIUNE

JUSTIFICAȚIÚNE s . f . v .

 

JUSTIFICABIL

... JUSTIFICÁBIL , - Ă , justificabili , - e , adj . Care poate fi justificat , motivat . - Justifica

 

JUSTIFICARE

... JUSTIFICÁRE , justificări , s . f . Acțiunea de a ( se ) justifica și rezultatul ei ; justificație , îndreptățire , motivare . - V. justifica

 

LEGITIM

LEGÍTIM , - Ă , legitimi , - e , adj . 1. Care este întemeiat pe lege , care se justifică prin lege . 2. Care este justificat , îndreptățit ; just , echitabil . [ Acc . și :

 

NEJUSTIFICAT

NEJUSTIFICÁT , - Ă , nejustificați , - te , adj . Care nu este justificat . - Ne - +

 

ÎNDREPTĂȚI

... ÎNDREPTĂȚÍ , îndreptățesc , vb . IV . Tranz . A da cuiva dreptul la ceva ; a autoriza , a justifica

 

ÎNDREPTĂȚIT

ÎNDREPTĂȚÍT , - Ă , îndreptățiți , - te , adj . Care are dreptul la ceva ; autorizat să . . . ; justificat ; îndrituit . - V.

 

ABSOLUȚIUNE

ABSOLUȚIÚNE , absoluțiuni , s . f . 1. Iertare de pedeapsă a unui acuzat când faptul imputat nu este prevăzut de lege sau când săvârșirea lui a fost justificată . 2. Iertare a păcatelor , dată de obicei de papă ^2 . [ Pr . : - ți -

 

   Următoarele >>>