Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IRONIC

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 13 pentru IRONIC.

ÎNȚEPĂTOR

... ÎNȚEPĂTÓR , - OÁRE , înțepători , - oare , adj . 1. Care înțeapă ( 1 ) ; care produce o senzație dureroasă ca de înțepătură . 2. Fig . Sarcastic , ironic

 

ÎNȚEPĂTURĂ

ÎNȚEPĂTÚRĂ , înțepături , s . f . 1. Înțepare ; efectul produs de o înțepare ; locul unde s - a produs aceasta ; furnicătură , împunsătură . 2. Fig . Aluzie răutăcioasă , vorbă ironică ; împunsătură . - Înțepa + suf . -

 

ȘFICHIUITOR

... ȘFICHIUITÓR , - OÁRE , șfichiuitori , - oare , adj . Care lovește cu șfichiul ; fig . înțepător , mușcător , ironic

 

EPIGRAMĂ

EPIGRÁMĂ , epigrame , s . f . Specie a poeziei lirice , de proporții reduse , care satirizează elementele negative ale unui caracter omenesc , ale unei situații etc . și se termină printr - o poantă

 

GHIMPOS

... GHIMPÓS , - OÁSĂ , ghimpoși , - oase , adj . 1. Cu ghimpi ; țepos , spinos . 2. Fig . ( Rar ) Sarcastic , caustic , ironic

 

IRONIST

... IRONÍST , - Ă , ironiști , - ste , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . , adj . ( Persoană , scriitor ) care cultivă ironia , stilul ironic

 

IRONIZA

IRONIZÁ , ironizez , vb . I . Tranz . A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva ; a spune ironii pe seama cuiva ; a zeflemisi , a

 

MORDACITATE

... MORDACITÁTE s . f . ( Livr . ) Caracter mușcător , ironic

 

PĂSĂRESC

... PĂSĂRÉSC , - EÁSCĂ , păsărești , adj . ( Rar ) 1. Care aparține păsărilor , privitor la păsări , de păsări , pentru păsări . 2. ( Substantivat , adesea ironic

 

PERSIFLA

... PERSIFLÁ , persiflez , vb . I . Tranz . A lua în râs pe cineva sau ceva , vorbind pe un ton ironic

 

   Următoarele >>>