Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INDEPENDENT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 70 pentru INDEPENDENT.

DIFERENȚIAL

DIFERENȚIÁL , - Ă , diferențiali , - e , adj . , subst . I. Adj . Care face să se deosebească ; care diferențiază . II. 1. S . n . Complex de roți dințate care , angrenându - se , permit ca două roți care au o axă comună și care nu sunt solidarizate să se învârtească cu viteze diferite . 2. S . f . ( Mat . ) Produsul dintre derivata unei funcții și creșterea variabilei ei independente ; suma produselor dintre derivatele parțiale ale unei funcții și creșterile variabilelor ei independente . [ Pr . : - ți -

 

EPISOD

... EPISÓD , episoade , s . n . 1. Acțiune secundară într - o operă narativă , având un rol relativ independent ; parte relativ independentă a unei narațiuni . 2. Frază muzicală de importanță secundară , intercalată între principalele părți ale ale unei compoziții pentru a ...

 

STAȚIONAR

STAȚIONÁR , - Ă , staționari , - e , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care nu variază câtva timp ; constant . 2. ( Despre un mediu fluid ) Care are în fiecare punct o viteză independentă de timp ; ( despre un câmp de forțe ) care are în fiecare punct o intensitate independentă de timp . II. S . n . 1. Serviciu într - un spital sau instituție spitalicească în care sunt internați ( pentru un timp mai scurt ) bolnavii în vederea stabilirii diagnosticului și pentru tratament . 2. ( Înv . ) Navă de luptă care supraveghea traficul vaselor dintr - un port . [ Pr . : - ți -

 

ABSOLUT

... ABSOLÚT , - Ă , absoluți , - te , adj . , adv . I. Adj . 1. Care este independent de orice condiții si relații , care nu este supus nici unei restricții , care nu are limite ; necondiționat , perfect , desăvârșit . 2. ( Despre fenomene social - economice , în ...

 

ABSTRACT

... te , adj . , s . n . 1. Adj . Care rezultă din separarea și generalizarea însușirilor caracteristice ale unui grup de obiecte sau de fenomene ; care este considerat independent , detașat de obiecte , de fenomene sau de relațiile în care există în realitate . 2. Adj . Conceput în mod prea general , prea teoretic ; p . ext . greu ...

 

ABSTRAGE

... ABSTRÁGE , abstrág , vb . III . Tranz . ( Rar ) A desprinde o însușire independent

 

APRIORIC

... APRIÓRIC , - Ă , apriorici , - ce , adj . ( Fil . ) Anterior experienței , independent

 

ARGUMENT

ARGUMÉNT , argumente , s . n . 1. Raționament , dovadă adusă în sprijinul unei afirmații . 2. ( Mat . ) Variabila independentă a unei

 

ASIGURARE

ASIGURÁRE , asigurări , s . f . Acțiunea de a ( se ) asigura și rezultatul ei . 1. Punere în siguranță . 2. Încredințare , promisiune fermă . 3. Operație financiară , decurgând dintr - un contract sau dintr - o obligație prevăzută de lege , prin care asigurătorul se obligă ca în schimbul unei sume primite periodic să despăgubească pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le - ar suferi în urma unor întâmplări independente de voința lui . V.

 

ASOCIATIV

... unei asociații ( 4 ) , privitor la o asociație ; ( despre memorie ) care evocă imagini prin asociație ( 4 ) . 2. ( Despre unele operații matematice ) Care duce la același rezultat independent

 

   Următoarele >>>