Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IMPUTA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru IMPUTA.

IMPUTAȚIE

IMPUTÁȚIE , imputații , s . f . Faptul de a atribui cuiva o vină ; învinovățire ; măsură prin care se dispune reținerea din câștigul unui angajat sau cooperator a despăgubirilor pentru paguba cauzată de acesta instituției sau întreprinderii unde lucrează ; ( concr . ) sumă care trebuie plătită pentru această pagubă ;

 

IMPUTARE

... IMPUTÁRE , imputări , s . f . Acțiunea de a ( se ) imputa și rezultatul ei ; reproș , mustrare , învinuire . V. imputa

 

ABSOLUȚIUNE

ABSOLUȚIÚNE , absoluțiuni , s . f . 1. Iertare de pedeapsă a unui acuzat când faptul imputat nu este prevăzut de lege sau când săvârșirea lui a fost justificată . 2. Iertare a păcatelor , dată de obicei de papă ^2 . [ Pr . : - ți -

 

DESCĂRCA

DESCĂRCÁ , descárc , vb . I . Tranz . 1. A goli , parțial sau în întregime , un vehicul de transport ; a da jos încărcătura . 2. A suprima sau a micșora forțele care acționează asupra unei piese , unei construcții , unui sistem tehnic etc . care ar putea produce deformarea acestuia . 3. A scoate încărcătura dintr - o armă de foc . 4. Fig . A da curs liber unor stări sufletești , a se elibera sufletește ( împărtășind ceva cuiva ) . 5. A declara în mod oficial că o gestiune a fost corectă și că nu e nimic de imputat

 

IMPUTABIL

IMPUTÁBIL , - Ă , imputabili , - e , adj . Care poate fi imputat

 

INOCENT

... INOCÉNT , - Ă , inocenți , - te , adj . Curat la suflet , căruia nu i se poate imputa

 

MUSTRA

... MUSTRÁ , mústru , vb . I . Tranz . și refl . ( recipr . ) A ( se ) dojeni , a ( - și ) imputa

 

REPROȘA

... REPROȘÁ , reproșez , vb . I . Tranz . A mustra , a învinui , a ( - și ) face reproșuri , a ( - și ) imputa

 

SOCOTI

... a aprecia , a prețui . 6. Tranz . ( Rar ) A pune ceva în socoteala cuiva ; a atribui , a imputa