Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ILUSTRATĂ

 Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru ILUSTRATĂ.

ALBUM

ALBÚM , albume , s . n . 1. Caiet cu foile dintr - o hârtie specială , în care se păstrează fotografii , ilustrate , mărci poștale etc . 2. Colecție de fotografii , de ilustrații , de schițe etc . , reunite , într - un volum , după o temă unitară . Album de artă . [ Pl . și :

 

DUPLEX

DÚPLEX , duplexuri , s . n . 1. Procedeu sau ( concr . ) aparat care permite comunicarea simultană bilaterală între două posturi telegrafice sau telefonice . 2. Procedeu de reproducere în două culori a unor ilustrații monocrome ( prin contrast ) . 3. Hârtie sau carton fabricate prin lipirea a două straturi . 4. Apartament construit pe două

 

FOTOMONTAJ

FOTOMONTÁJ , fotomontaje , s . n . 1. Ansamblu de fotografii și de fragmente de fotografii reunite cu scopul de a obține un nou clișeu fotografic . 2. Mijloc de agitație vizuală care constă dintr - o serie de fotografii și de ilustrații aranjate pe un panou , spre a ilustra un subiect sau o

 

ILUSTRA

ILUSTRÁ , ilustrez , vb . I . 1. Tranz . A lămuri mai bine o problemă prin exemple , prin fapte , prin gesturi . 2. Refl . A se remarca , a se distinge într - un anumit domeniu . 3. Tranz . A împodobi cu ilustrații o carte , un text

 

ILUSTRAȚIE

ILUSTRÁȚIE , ilustrații , s . f . 1. Imagine desenată sau fotografiată destinată să explice sau să completeze un text . 2. ( În sintagma ) Ilustrație muzicală = a ) acompaniament , fond muzical sau efecte sonore care însoțesc un film mut , un spectacol de teatru , o evocare literară etc . ; b ) fragmente sau bucăți muzicale executate ca exemplificări la o expunere de specialitate . [ Var . : ilustrațiúne s .

 

ILUSTRAT

ILUSTRÁT , - Ă , ilustrați , - te , adj . , s . f . 1. Adj . Cu ilustrații . 2. S . f . , adj . f . ( Carte poștală ) care are pe una dintre fețe o imagine ( fotografiată sau

 

ROTOHELIOGRAFIE

ROTOHELIOGRAFÍE s . f . Tipar caracterizat prin folosirea unei forme de tipar curbe cu suprafața activă gravată în adâncime prin procedee fotochimice și cu ajutorul unei site speciale , care se folosește pentru reproducerea și multiplicarea originalelor în semitonuri ( la reviste , timbre , ilustrații etc . ) ; rotogravură , rotoheliogravură . [ Pr . : - li -

 

ZINCOGRAFIE

ZINCOGRAFÍE , zincografii , ( 2 , 3 ) s . f . 1. Procedeu de tipar pentru ilustrații în care se folosesc clișee obținute prin fotografiere și gravare pe plăci de zinc ( uneori și de cupru , alamă , oțel etc . ) . 2. Atelier în care se execută clișee prin zincografie ( 1 ) . 3. Reproducere , ilustrație executată prin zincografie (