Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IERTAT
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 20 pentru IERTAT.
IERTÁ , iert , vb . I . Tranz . 1. A scuti pe cineva de o pedeapsă , a trece cu vederea vina , greșeala cuiva , a nu mai considera vinovat pe cineva . 2. A scuti , a dispensa pe cineva de o obligație . 3. ( Pop . și fam . ) A îngădui , a permite , a da voie
... IERTĂTÓR , - OÁRE , iertători , - oare , adj . Care iartă ușor . - Ierta
IERTĂCIÚNE , iertăciuni , s . f . ( Înv . și pop . )
... IERTÁRE , iertări , s . f . Acțiunea de a ierta și rezultatul ei ; iertăciune . V. ierta
NEIERTÁT , - Ă , neiertați , - te , adj . Care nu este sau nu poate fi iertat sau îngăduit . - Ne - +
ÎNGĂDUITÓR , - OÁRE , îngăduitori , - oare , adj . Care îngăduie ( 1 ) ; p . ext . care iartă ușor , tolerant , răbdător ; concesiv ,
ABSOLUTÓRIU , - IE , absolutorii , adj . s . n . 1. Adj . Care absolvă , care iartă o vină , un delict , o greșeală . 2. S . n . Certificat de absolvire a unei școli
... A termina un an școlar , un ciclu sau o formă de învățământ . 2. A scuti pe cineva de pedeapă ; a ierta
... CRUȚÁ , cruț , vb . I . Tranz . 1. A ierta , a scuti ( de pedeapsă ) ; a se îndura de . . . , a avea milă . 2. A trata ( pe cineva ) cu ...
INDULGÉNT , - Ă , indulgenți , - te , adj . Care manifestă indulgență ; care iartă ușor ; iertător , îngăduitor ,