Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IERTARE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 18 pentru IERTARE.

ABSOLUȚIUNE

... ABSOLUȚIÚNE , absoluțiuni , s . f . 1. Iertare de pedeapsă a unui acuzat când faptul imputat nu este prevăzut de lege sau când săvârșirea lui a fost justificată . 2 ...

 

INDULGENȚĂ

... INDULGÉNȚĂ , indulgențe , ( 2 ) s . f . 1. Atitudine îngăduitoare față de greșeli ; toleranță , îngăduință , bunătate . 2. Iertare totală sau parțială a păcatelor pe care Biserica catolică o acordă credincioșilor ei în schimbul unei sume de bani ; ( concr . ) document ce conține ...

 

AMAN

... AMÁN interj . , subst . 1. Interj . ( Înv . ) Îndurare ! iertare ! 2. Subst . ( În expr . ) A fi ( sau a ajunge ) la aman = a fi ( sau a ajunge ) la ...

 

CLEMENȚĂ

... CLEMÉNȚĂ , clemențe , s . f . ( Livr . ) Indulgență , iertare

 

CRUȚARE

... CRUȚÁRE , cruțări , s . f . Faptul de a cruța ; iertare

 

GRAȚIA

GRAȚIÁ , grațiez , vb . I . Tranz . A acorda unui condamnat iertarea , parțială sau totală , în executarea pedepsei , printr - un act emis de șeful statului . [ Pr . : - ți -

 

IERTĂCIUNE

... IERTĂCIÚNE , iertăciuni , s . f . ( Înv . și pop . ) Iertare

 

ISPĂȘITOR

ISPĂȘITÓR , - OÁRE , ispășitori , - oare , adj . 1. Care ispășește ( o vină , o greșeală ) ; expiator . 2. ( În credințele religioase ) Care contribuie la iertarea păcatelor cuiva . Jertfă ispășitoare . - Ispăși + suf . -

 

MÂNTUI

MÂNTUÍ , m ? ntui , vb . IV . Tranz . și refl . 1. ( Pop . ) A ( se ) salva ( dintr - o primejdie , din robie , de la moarte etc . ) . 2. ( Pop . ) A ( se ) vindeca ( de o boală ) . 3. ( În limbaj bisericesc ) A ierta sau a obține iertarea pentru păcatele săvârșite , a scăpa de pedeapsa divină ; a ( se ) izbăvi , a ( se ) salva . 4. ( Pop . ) A ( se ) termina , a ( se ) isprăvi , a ( se )

 

MOLITVĂ

MOLÍTVĂ , molitve , s . f . 1. ( În ritualul Bisericii ortodoxe ) Rugăciune ( citită de preot pentru iertarea păcatelor , în împrejurări speciale ) ; p . ext . oficierea acestei rugăciuni . 2. ( Înv . ) Termen de reverență folosit față de clerici . [ Var . : molítfă , molíftă s .

 

   Următoarele >>>