Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IDIOT

 Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru IDIOT.

CRETIN

... CRETÍN , - Ă , cretini , - e , adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care suferă de cretinism ; imbecil , idiot

 

IDIOȚENIE

... s . f . 1. Lipsă totală de inteligență ; p . ext . atitudine , faptă sau vorbă prostească ; neghiobie , nerozie , tâmpenie , idioție ( 2 ) . 2. Idioție ( 1 ) . [ Pr . : - di - o - ] - idiot

 

IDIOȚIE

IDIOȚÍE , idioții , s . f . 1. Debilitate mintală congenitală maximă , caracterizată prin incapacitatea însușirii vorbirii și a deprinderilor elementare , nivelul intelectual neatingând pe cel al unui copil normal , de doi ani ; idioțenie ( 2 ) . 2. Idioțenie ( 1 ) . [ Pr . : - di -

 

NĂPRUI

... NĂPRÚI , - IE , năprui , adj . , s . m . și f . ( Reg . ) ( Om ) prost , idiot

 

NĂTĂROAICĂ

NĂTĂROÁICĂ , nătăroaice , adj . , s . f . ( Rar ) ( Femeie ) prostănacă , toantă , neghioabă , idioată . - Nătărău + suf . -

 

TÂMPIT

... TÂMPÍT , - Ă , tâmpiți , - te , adj . 1. ( Adesea substantivat ) Prost , idiot

 

TEMBEL

... TEMBÉL , - Ă , tembeli , - e , adj . Nepăsător , indiferent ; indolent , lăsător ; tâmpit , idiot