Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru HO
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 18 pentru HO.
HOȚ , HOÁȚĂ , hoți , hoațe , s . m . și f . 1. Persoană care fură . 2. ( Fam . ) Om ștrengar , șiret . - Et .
HOȚÉSC , - EÁSCĂ , hoțești , adj . De hoț . - Hoț + suf . -
HOȚÍ , hoțesc , vb . IV . Intranz . ( Rar ) A duce o viață de
HOȚÍE , hoții , s . f . Faptul de a fura , de a trăi din furturi ; faptă săvârșită de hoț , furt ,
HOȚÍT s . n . ( Rar ) Faptul de a hoți . - V.
HOȚOMÁN , - Ă , hoțomani , - e , s . m . și f . Augmentativ al lui
HOȘTÍNĂ , hoștine , s . f . V .
HOȚÉȘTE adv . Ca hoții ; p . ext . pe ascuns , pe furiș ;
HOȚÍȘ adv . ( Rar ) Hoțește . - Hoț + suf . -
HOȚOÁICĂ , hoțoaice , s . f . Femeie care fură ;