Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru HAIDUCI
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 12 pentru HAIDUCI.
HAIDÚC , haiduci , s . m . 1. Om care , răzvrătindu - se împotriva asupririi , își părăsea casa și trăia în păduri , singur sau în cete , jefuind pe bogați și ajutând pe săraci ; haramin . 2. ( Înv . ) Soldat
... a unor cete de haiduci ( 1 ) împotriva asupritorilor , frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică . 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc ( 1 ) . 3. Purtare , deprindere de haiduc ( 1 ) . - Haiduc
... HAIDUCÉȘTE adv . Ca haiducii . - Haiduc
... HAIDUCÉL , haiducei , s . m . ( Pop . ) Diminutiv al lui haiduc . - Haiduc
... HAIDUCÉSC , - EÁSCĂ , haiducești , adj . De haiduc . - Haiduc
HARAMBÁȘĂ , harambași , s . m . ( Înv . și reg . ) Căpitan de hoți sau de
... HARAMÍN , haramini , s . m . ( Înv . și reg . ) Haiduc
ORTOMÁN , - Ă , ortomani , - e , adj . ( Mai ales în poezia pop . ; adesea substantivat ) 1. ( Despre ciobani ) Bogat ( în turme ) . 2. ( Despre haiduci ) Chipeș , viteaz , mândru ; ortomănos . 3. ( Despre cai ) Care aleargă bine ; sprinten , focos . [ Var . : iortomán , - ă , iortománi , - e adj . ] - Et .
... Soldat dintr - un corp de oaste habsburgică din sec . XVIII . 2. Soldat din oastea muntenească neregulată de la începutul sec . XIX . 3. ( Înv . și pop . ) Haiduc
PÓTERĂ , poteri , s . f . Ceată , grup de oameni ( în special arnăuți ) înarmați , care aveau misiunea de a urmări și de a prinde pe răufăcători și pe haiduci . [ Pl . și : potere . - Var . ( reg . ) pótiră s .